Strategia de dezvoltare în Județul Bihor

INTORDUCERE

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală,promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina precum si alte zone.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite,necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea,relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.

Prin aceasta lucrare am dorit să punctez cateva soluţii respectiv strategii care ar trebui implementate pentru dezvoltarea turismului in Judeţul Bihor dar si necesitatea acestora pentru a face fată cerinţelor pieţei.

Motivul pentru care am ales aceasta temă este dorinţa de a promova zona evidenţiind atracţiile turistice si punand in valoare potentialul natural dar si măsurile de imbunătaţire a ofertei turistice.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. În primul capitol se vor regasi aspecte teoretice privind clasificarea si particularitaţile serviciilor turistice,evolutia turismului pe plan mondial si legătura acestuia cu alte sectoare.

Analiza potenţialului turistic si posibilităţile de valorificare a Judeţului Bihor dar si analiza Swot au fost prezentate in cel de-al II-lea capitol.

Capitolul III , cu care am incheiat lucrarea, cuprinde direcţii de relansare si dezvoltare a turismului in Judeţul Bihor si programul strategic cu ramurile turistice propuse spre dezvoltare.

CAPITOLUL I EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN TURISMUL MONDIAL

1.1 Importanţa economică a turismului

La sfârşitul acestui secol şi mileniu industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie şi ca o sursă principală de redresare a economiilor naţionale a acelor ţări care dispun de importante resurse turistice şi le exploatează corespunzător.

Acţiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecţionarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfăşurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora.

Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la : construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie,modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaţii de agrement etc.

În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din următoarele aspecte: