Strategii de Dezvoltare Durabilă a Turismului din România

CAPITOLUL I Turismul european: tendinţe şi perspective

Turismul reprezintă, atât prin conţinut cât şi prin rolul său, un fenomen care s-a impus pregnant în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a actualului secol cât şi al secolului trecut. Este unul dintre componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări şi de oameni.

Turismul reprezintă una din principalele modalităţi de petrecere plăcută şi utilă a timpului. Prin potenţialul uman şi material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor cu care vine în contact, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului. Totodată, turismul contemporan poate contribui la diminuarea efectelor negative ale şomajului având în vedere faptul că este mare consumator de forţă de muncă şi poate contribui la crearea de noi locuri de muncă în ramurile activităţii economice cu care se află în strânsă legătură. Studiile efectuate pe plan mondial, în legătură cu tendinţele dezvoltării tehnice, economice şi sociale au ajuns la anumite concluzii ce au influenţă asupra fenomenului turistic. Este vorba de creşterea continuă a populaţiei pe glob la peste 6,5 miliarde de locuitori, creşterea speranţei de viaţă la circa 80 de ani, ridicarea nivelului veniturilor pe locuitor, creşterea duratei timpului liber ca urmare a automatizării procesului de producţie, urbanizarea aproape în totalitate a populaţiei ocupate în industrie şi servicii, simplificarea mijloacelor de transport care vor „reduce distanţele". Toate aceste aspecte ne conduc spre concluzia, ca turismul va reprezenta în viitor, în aproape toate ţările lumii, o necesitate obiectivă, deoarece consumul de produse turistice se va transforma într-o cerinţă resimţită din ce în ce mai mult de omul modern. Activităţile turistice deţin o poziţie importantă în structura mecanismului economic şi au un rol activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei. Deşi este considerat de mulţi specialişti ca un fenomen propriu perioadei contemporane, totuşi trebuie subliniat faptul că turismul a început să prindă contur încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Iniţial, la baza consumului turistic, exista o motivaţie legată de odihnă şi recreere, ulterior, motivaţiile au devenit tot mai numeroase, legate de necesitatea de refacere a sănătăţii, de cunoaştere, de destindere; sunt de asemenea motivaţii legate de afaceri, de comunicare, de curiozitate, snobism, motive familiale, sportive, etc. Contribuţia turismului la viaţa economică şi socială este diferită de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul de dezvoltare şi de politica promovată în legătură cu aceste activităţi. În cadrul economiei,turismul se manifestă ca mijloc de diversificare a structurii acesteia prin crearea unor activităţi specifice cum este industria hotelieră care are în vedere nu numai adăpostirea şi crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului ci şi o serie de prestaţii suplimentare a căror gamă este foarte variată, începând cu informarea turiştilor şi până la servicii comerciale, servicii nespecifice. În cadrul serviciilor de alimentaţie publică, asociate activităţii de turism, s-a creat o formă de industrializare a produselor culinare, „sistemul catering" care prezintă o serie de avantaje economice şi sociale. Industria agrementului este o altă componentă a produsului turistic care presupune o anumită strategie şi care valorifică componenta economică a fiecărei zone, realizează o planificare a raporturilor om-natură şi asigură o dimensionare raţională a dotărilor. Turismul reprezintă o activitate cu un rol important în dezvoltarea unor zone deoarece poate să determine mutaţii în deplasarea în profil teritorial. În acest fel se atenuează dezechilibrele regionale şi se modifică configuraţia zonelor prin amenajarea teritoriului, prin acţiuni de încurajare a dezvoltării serviciilor publice, a industrializării. Efectele economice ale activităţii turistice sunt prezente şi în planul eficienţei economice ale altor ramuri de activitate: este stimulată dezvoltarea cantitativă şi calitativă a acestora, este atrasă forţa de muncă disponibilizată din alte ramuri şi se creează noi locuri de muncă în ramuri adiacente. Studiile întreprinse în acest sens demonstrează că la fiecare noi locuri de muncă în turism, alte 60 - 80 locuri noi se creează în agricultură şi construcţii