Strategii de dezvoltare durabilă prin turism rural și agroturism a Comunei Putna

CAP. 1 STUDIU EXPLORATORIU PRIVIND CADRUL NATURAL, ECONOMIC ȘI SOCIAL AL COMUNEI PUTNA

a) Aspecte privind cadrul natural

Comuna Putna este amplasata in nordul judetului Suceava, intr-o pitoreasca zona geografica, numita Depresiunea Radauti, fiind situata la o distanta de aproximativ 30 km de Radauti si in jur de 65 km de Suceava. La fel ca toate asezarile de pe aceste meleaguri de poveste ale Bucovinei, localitatea Putna este un loc incarcat de istorie si de traditie, ce merita a fi descoperit.

Strajuita de coline semete, foarte bine impadurite, ce ating inaltimi ce ajung pana la 700-800 metri, Putna reprezinta un loc incantator, apreciat pentru cadrul natural linistit, dar si pentru obiectivele sale turistice, care, desi nu sunt multe la numar, se bucura de nume rasunatoare in domeniul turismului national.

Putna a devenit cunoscuta in primul rand datorita existentei celebrei ctitorii lui Stefan cel Mare: Manastirea Putna, ridicata de catre domnitorul moldovean intre anii 1466-1469, pentru a-i aminti mereu de biruinta sa asupra turcilor in batalia din anul 1465 de la Chilia. De altfel, localitatea s-a dezvoltat tocmai datorita acestui lacas, care a devenit in timp un adevarat centru de cultura si arta. Aici a luat fiinta si o scoala manastireasca ce a avut un rol important in educarea satenilor si a contribuit in acelasi timp la patrimoniul artistic al localitatii. Pe langa vestita manastire, se mai gaseste la Putna si o veche biserica de lemn, declarata monument istoric, care, conform legendelor locale a fost ridicata in Localitatea Volovat, de catre intemeietorul Moldovei, voievodul maramuresan Dragos, si mutata ulterior pe actualul amplasament, de catre Stefan cel Mare. O atractie care starneste interesul turistilor este si Chilia lui Daniil Sihastrul, aflata la o distanta de numai un kilometru de Manastirea Putna.

Sapata intr-o stanca de la marginea Paraului Vitau, chilia ce i-a servit drept adapost pustnicului Daniil, a devenit in timp un adevarat loc de pelerinaj.

Scurt istoric

Apariția acestei localități este strâns legată de zidirea de către Ștefan cel Mare a Mănăstirii Putna între anii 1466 - 1469. La începutul acestei perioade, domnitorul a mutat de la Volovăț la Putna bisericuța de stejar ctitorită de Dragoș Vodă. La scurt timp după sfințire, Mănăstirea Putna a devenit un puternic centru de cultură și artă.

De școala mănăstirească de aici se leagă și numele lui Iacob Putneanul care, ajuns Mitropolit al Moldovei, renovează mănăstirea pe cheltuiala sa și întemeiază aici, în 1765, o academie duhovnicească, pusă sub îndrumarea șui Vartolomei Măzăreanu. Școala mănăstirească de la Putna a îmbogățit patrimoniul artistic al țării, a pus bazele tradițiilor muzicale putnene și a sprijinit educația sătenilor care multă vreme și-au dat copiii la acea școală.

În 1871 are loc celebra serbare de la Putna (400 de ani de la sfințirea mănăstirii), al cărei suflet a fost Mihai Eminescu.

Unul dintre stareții care au contribuit la ridicarea nivelului cultural al Putnei a fost Teofil Patraș care a păstorit mănăstirea între anii 1901 - 1917. Împreună cu învățătorul Dorimedont Vlad s-au implicat în ridicarea unor instituții de cultură ce lipseau la Putna. Astfel, din inițiativa lor s-au făcut donații substanțiale pentru construirea bisericii satului și a Casei Naționale (în 1899 fusese terminată clădirea școlii din Putna, la 25 de ani după cea din Gura Putnei).

În 1917 preotul Leon Abageru a înființat corul sătesc din Putna, fiind primul dirijor al acestuia. Peste ani, această formație corală avea să ajungă una dintre cele mai valoroase și mai renumite din țară. Prima fabrică de sticlă a fost înființată la Putna în 1797 de către evreul Iassel Reichukey, negustor din Rădăuți.

În 1832 a luat ființă fabrica de cherestea a fondului bisericesc, iar la scurt timp după aceasta s-a deschis o fabrică de prelucrare a alcoolului industrial prin distilarea lemnului. După 3 ani s-a inaugurat o fabrică de sticlărie avându-l ca proprietar pe evreul Fischer, care a prosperat mult după Primul Război Mondial.

Prin anii 1910 - 1912 s-a înălțat o fabrică de ciment în apropierea mănăstirii (după 1950 au mai existat o fabrică de cherestea și o turnătorie de fontă).