Strategii de dezvoltare în Județul Neamț

1. Importanta strategiei pentru dezvoltarea turismului

În prezent, la scara planetei, turismul este caracterizat de o concurenta puternica între destinatii. Unele dintre acestea reusesc sa faca fata concurentei internationale iar altele esueaza. În aceste conditii destinatiile au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politica turistica care sa le influenteze pozitia concurentiala în conditiile concurentei mondiale. Masurile care se pot lua la nivel central pot ameliora pozitia concurentiala a propriei destinatii sau pot sa-i aduca prejudicii.

În mediul concurential de astazi, strategia în domeniul turismului trebuie sa ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; el este o “întreprindere pluridisciplinara” care are nevoie de o strategie îndrazneata, proprie sectorului, stabilita cu concursul responsabililor la nivel operational, care sa ofere o viziune, un model capabil sa orienteze productia si comercializarea produselor turistice.

Punctul de plecare în stabilirea strategiei pentru ameliorarea pozitiei concurentiale a destinatiei îl constituie elementele determinante ale competitivitatii, care sunt date în principal de:

1. Conditiile factoriale, respectiv:

- resursele naturale si culturale

- resursele de capital si infrastructura;

- potentialul national si international de investitii

- resursele umane.

2. Un alt element de baza îl constituie calitatea si structura ofertantilor care reprezinta destinatia si experientele legate de aceasta. Pozitia concurentiala a unei destinatii este determinata într-o mare masura de diversitatea sa, gradul sau de specializare si nu în ultimul rând de calitatea ofertantilor. Un important factor concurential este calitatea produselor turistice care, la rândul ei este data de: calitatea naturala (conditiile mediului), calitatea materiala (echipamente hoteliere, de servire a mesei, transport, comert, culturale, sportive, spectacole s.a. si calitatea imateriala ("software") - serviciile, gestionarea / administrarea, organizarea, informarea s.a.)

3. Structura pietei, circuitele de distributie, în calitatea lor de determinante ale pozitiei concurentiale a destinatiei, sunt puternic influentate de dimensiunea întreprinderii. Fata în fata cu concurenta mondiala, numeroasele întreprinderi mici si mijlocii au dificultatea în constituirea unei destinatii unice si în distribuirea produselor lor în lumea întreaga. Pe de alta parte, acestea au costuri de productie si comercializare de nivel mediu si dovedesc în general dificultatea în a realiza economii interne, necesare dezvoltarii. Având în vedere aceste dificultati, în contextul concurentei companiilor de talie mondiala, patrunderea si rezistenta acestora pe piata concurentei va deveni din ce în ce mai dependenta de gradul în care acestia vor fi deschisi la cooperare si vor fi capabili sa renunte la o parte din autonomia lor antreprenoriala în scopul asigurarii supravietuirii lor economice în sectorul turistic.

4. Conditiile de manifestare a cererii si de adaptare a ofertei, elemente de baza ale competitivitatii, determinate de dimensiunea si structura pietei (ponderea pietei turistice specifice, nivelul veniturilor si nivelul social, gradul de saturatie s.a.), de experienta calatorilor fata de noile produse si noile norme. Turistii si consumatorii evoluati sunt un factor important pentru avantajul concurential al unei destinatii; turistii care dau prioritate calitatii servesc drept control permanent al calitatii si pot contribui substantial la avantajul concurential. Pentru a adapta oferta la necesitatile consumatorilor trebuie reperate fara întârziere noile tendinte si noile posibilitati de realizare a produsului turistic.

Masura în care aceste determinante pot contribui la pozitia concurentiala depind de tipul destinatiei, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economica, particularitatea topografice, climat, cultura, regim politic, factori speciali s.a..

Politica turistica durabila trebuie sa aiba în vedere si sa rezolve pe termen lung probleme principale date de slabirea pietei si de necesitatea eliminarii distorsiunilor acesteia, care, în sectorul turistic, cel mai des se manifesta în domeniile:

- Învatamânt si cercetare

Absenta mecanismelor moderne si competitive de creare a factorilor de productie este adesea una din slabiciunile cele mai determinante ale unei destinatii. Prin urmare, punerea în functiune a mecanismelor de creare a factorilor - educatie si cercetare, programe de investitii în aceste domenii - este instrumentul cel mai important în obtinerea de avantaje concurentiale durabile. În domeniul învatamântului se manifesta o necesitate crescânda de a se insista pe educatie; este vorba de exemplu de a dezvolta mijloacele de învatamânt pentru a furniza turismului un personal cu spirit de întreprinzator, un "savoir - faire" în materie de organizare, capacitatea de a rezolva probleme si conflicte, o competenta sociala si cunoasterea limbilor straine, sau noi profiluri de post în materie, de ex., de gestiunea destinatiilor sau organizarea loisir-ului, fara însa a neglija pregatirea de baza în domeniul prestarii serviciilor turistice. Utilizarea si noua valorificare a capitalului uman abundent poate a fi o strategie pentru trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calitatii.

- Modernizarea infrastructurii

Avantajele naturale ale unui loc (frumusetea si diversitatea peisajului, factorii climatici, aerul s.a.) nu sunt suficiente pentru atragerea vizitatorilor. O infrastructura adaptata si eficienta este în egala masura necesara. Nu este vorba numai de aeroporturi, drumuri, cai ferate si servicii publice; centrele turistice au nevoie si de alte tipuri de infrastructura, în special în domeniul culturii, sporturilor si spectacolelor. Constructia unor asemenea echipamente este costisitoare. În masura în care o asemenea infrastructura îmbraca un caracter public, subventiile statului sunt de dorit si necesare.

- Organizarea si finantarea activitatilor de comunicatie

În multe cazuri o destinatie se compune din numerosi ofertanti diferiti. Punerea în fapt a cooperarilor între acestia si/sau a aliantelor strategice sunt un mijloc puternic de a face fata concurentei marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activitati în toata lumea. Sectorul public trebuie sa furnizeze cadrul organizatoric care sa permita crearea si buna functionare a unui organism pentru comercializarea unei destinatii în ansamblul sau. Sarcina principala a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau tara ca o destinatie turistica si de a-I ameliora global imaginea. Cum campaniile publicitare si de creare a imaginii pentru o întreaga tara sau pentru o destinatie mai mare au efecte externe si repercusiuni asupra economiei regiunii sau tarii respective, activitatea organismelor respective îmbraca un caracter public si au nevoie de o finantare publica.