Subcarpații Getici

Religie Tezele Sinodului Nicean - Condamnarea Erezlei Ariene Filip Carmen Cu toată apărarea prietenilor şi susţinătorilor săi, Arie nu a reuşit să convingă majoritatea părinţilor sinodali de dreptatea cauzei sale. Contra lui pledau în primul rand erorile din cartea sa numită Thalia. A fost de ajuns să se citească unele fragmente din această carte, pentru ca acestea să suscite indignarea părinţilor participanţi la Sinodul niceean, care şi-au astupat urechile pentru a nu mai auzii asemenea erori şi blasfemii dogmatice.

După relatările istoricului bisericesc Socrate, hotărârile Sinodului NICEEAN,au fost transpuse în scris „şi întărită prin semnătura celor de faţă". Din culegerea oficială care conţine actele Sinodului I ECUMENIC de la NICEEA, provin după toată probabilitatea singurele documente directe ale Sinodului care ne-au rămas. Simbolul NICEEAN, lista episcopilor prezenţi la Sinod,Canoanele Sinodului şi Scrisoarea Sinodală a episcopilor după închiderea Sinodului.

Conform acestora se pot reconstitui ideile care au călăuzit pe Părinţi la corn¬baterea şi condamnarea ereziei lui Arie, precum şi punctele principale ale hotărârilor dogmatice luate de episcopii sinodali.

Contra afirmaţiilor lui Arie, că a fost un timp când Fiul nu a existat; că Fiul are un început in timp; că este dintr-o altă substanţă sau esenţă decât a Tatălui, că este o creatură a Tatălui din nimic, că este supus schimbării,ş.a. Părinţii Sinodului I Ecumenic au apărat cu tărie adevărul de credinţa Ortodoxă, cu argumente temeinice, preluate din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

Principala DOGMA formulată la Primul Sinod ECUMENIC de la Niceea, a fost: DUMNEZEIREA FIULUI, precum şi egalitatea şi consubstanţialitatea Lui ( a Fiului ) cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Fiul nu este o parte din Dumnezeire, ci : Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh formează o singură Dumnezeire în trei fete sau ipostaze. Ssfântul loan Damaschinul expune cu toată claritatea in DOGMATICA SA εκδοσις ακρβης της ορθρδοξου πιστεως Învăţătura stabilită la Sinodul de la Niceea, privind Unitatea perhosetică a Sfintei Si făcătoarei de viaţă Treimi:,,Credem într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu μονος αρχον, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie cunoscută în trei ipostaze desăvârşite, dar adorată intr-o singură închinăciune, mărturisită şi adorată de toată făptura raţională.

Ipostazele sunt unite fără să se amestece şi despărţite ( distincte ) fără să se despartă ( divizeze ), lucru care pare de neînţeles. Cuvântul Lui Dumnezeu cel anipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi In Tatăl, născut din El, din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl fără să aibă Fiul, ci odată cu Tatăl ( a fost ) şi Fiul, care s-a născut din El. În această privinţă, marele părinte Damascian, face şi expune o frumoasă şi intuitivă analogie:,,După cum FOCUL există deodată cu lumina din el şi nu este mai întâi focul şi apoi lumina ci deodată; şi după cum lumina se naşte totdeauna din foc şi este totdeauna în el fără să se despartă deloc de el, ci este pururea cu el. Dar cu toate că lumina se naşte în chip nedespărţit de foc pi rămâne totdeauna cu el, totuşi nu are o ipostază proprie deosebită de ipostaza focului, deoarece lumina este o calitate naturală a focului. FIUL UNUL născut al Lui Dumnezeu, însă deşi este născut din Tatăl în chip nedespărţit şi nedepărtat şi rămâne pururea cu El, totuşi are o ipostază proprie deosebită de ipostaza Tatălui."

Pentru a combate învăţătura eretică a lui Arie şi a fundamenta DOGMA Sfintei Treimi, precum şi consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl ceea ce a impus în formarea dogmei, termenul : ομοουσιως-( „de o fiinţă ) şi nu φμυονσιως( „asemenea" ) Tatălui, marii părinţi au folosit unele texte ale Sfintei Scripturi care argumentează cu prisosinţă adevărul dogmatic ortodox. Iată unele din aceste texte evident de revelatorii pentru susţinerea adevărului de la care nu se poate face nici o abatere :