Suceava - un județ istoric în plină tinerețe

Cap I. Turismul – Fenomen economic si social

Sectiunea A

1.1. – Notiuni introductive

Turismul, ca ramura a sectorului tertiar, este un fenomen amplu si complex, cu adanci implicatii sociale, politice, culturale si economice, stimuland, prin obiectul activitatii sale, dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale, cum ar fi industria, agricultura, constructiile, transporturile,comertul,etc.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul „turism” provine din limba engleza, de la verbul „to tour” (a calatori, a face un tur, a colinda).

Turismul reprezinta o ramura a economiei nationale cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit, pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat. Definirea conceptului de „turism” aduce in discutie aspecte cum sunt scopul calatoriei, distanta si durata deplasarii, precum si caracteristicile subiectului calatoriei, respectiv ale turistului .

De-a lungul anilor, continutul notiunii de turism s-a modificat, s-a imbogatit continuu. Unul dintre specialistii consacrati in cercetarea fenomenului turistic, a carui opinie a fost imbratisata de un numar mare de teoreticieni, este profesorul elvetian W. Hunziker. El defineste turismul prin „ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare”.

Conform precizarilor OMT, turistul este reprezentat de „orice persoana care se deplaseaza spre un loc aflat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada nu mai mare de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat

Fluxurile turistice presupun o deplasare temporara a populatiei in functie de potentialul turistic, de distanta la care se gaseste, de accesibilitatea si de prestigiul pe care il detine regiunea de primire. Ele reprezinta expresia cea mai concreta a activitatii turistice.

Activitatea turistica a luat o amploare deosebita in ultima jumatate a secolului XX, cuprinzand dupa estimarile Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT) aproximativ 4 miliarde de oameni de pe glob care realizeaza calatorii in afara localitatii de resedinta. Cea mai mare parte din activitatea turistica a lumii revine turismului intern - a carui dezvoltare difera de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare economica, de standardul de viata, de potentialul turistic, de structurile de primire, de traditii etc.

1.2. – Criterii de clasificare si particularitati ale fenomenelor de turism

Turismul, care implica ideea alegerii deliberate a destinatiilor, a itinerariilor, a perioadei si duratei sejurului de catre fiecare turist in parte are ca scop satisfacerea anumitor necesitati de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. si, in ultima instanta, satisfacerea nevoilor de consum turistic. Tinand seama de aceste considerente, in literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificari ale formelor de turism practicate. Astfel intalnim urmatoarele clasificari :

a) Dupa locul de provenienta a turistilor in doua forme principale:

- turismul national (intern), practicat de cetatenii unei tari in interiorul granitelor ei;

- turismul international (extern), caracterizat prin vizitele cetatenilor straini intr-o tara si prin plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor tarii lor .

- turismul receptor (turismul activ, de primire) reprezinta acea parte a turismului care inregistreaza sosirile cetatenilor straini intr-o tara data, acesti cetateni avand domiciliul permanent in tara emitenta. Turismul receptor reprezinta pentru tarile primitoare o sursa importanta si eficienta de incasari valutare;

- turismul emitator (turismul pasiv, de trimitere) reprezinta acea parte a turismului international care inregistreaza plecarile cetatenilor unei tari (pentru calatorii) in strainatate.

b) Dupa gradul de mobilitate al turistului, turismul poate fi:

- turismul de sejur lung (rezidential), in care sunt inclusi acei turisti a

caror durata de sedere intr-o localitate, statiune etc., depaseste o

luna de zile.

- turismul de sejur de durata medie cuprinde acei turisti a caror ramanere intr-o zona, statiune etc., nu depaseste 30 de zile, perioada ce coincide cu durata apreciata ca limita maxima a concediilor platite.

- turismul de sejur scurt cuprinde turistii care se deplaseaza pe o durata scurta de timp (de regula pe o durata de pana la o saptamana). Aici se includ, cu preponderenta, formele turismului ocazional (de circumstanta) si diversele variante ale turismului de sfarsit de saptamana (week-end).

- turismul de circulatie (itinerant) cuprinde turistii care, in perioada concediului lor, se deplaseaza succesiv in diferite localitati (zone) de interes turistic. Prin caracteristicile ei, aceasta forma de turism se diferentiaza pronuntat de turismul de sejur.

c) Din punct de vedere al sezonalitatii distingem:

- turismul de iarna, care prezinta doua caracteristici distincte, dupa motivul pentru care se face deplasarea: turismul pentru zapada si turismul pentru soarele cautat si in timpul iernii;

- turismul de vara, care are loc in perioadele calde ale anului (de preferinta legat de apa, soare, litoral, bai de namol, cure heliomarine).

- turismul de circumstanta (ocazional) este de obicei un turism localizat in timp si spatiu, cu fluxuri limitate ca durata, generate de anumite evenimente specifice (de exemplu, sezonul de vanatoare si pescuit sportiv) sau de diferite festivitati traditionale, nationale si internationale, cu caracter periodic sau ocazional (folclorice, cultural-artistice, sportive etc.) .

d) In functie de mijlocul de transport folosit de turist pentru parcurgerea distantei dintre localitatea (tara) de resedinta si localitatea (tara) in care isi petrece vacanta, distingem:

- drumetiile care sunt reprezentate de excursiile pedestre cu scop recreativ si de ingrijire a sanatatii in zonele nepoluate, cu o natura nealterata, la care pot fi asociate si manifestarile mai complexe, ca: excursiile in munti si alpinismul, camparea in corturi pentru turistii pe cont propriu si in tabere de corturi pentru grupurile organizate si semiorganizate;

- turismul feroviar - trenul ramane mijlocul clasic de transport pentru un procent important al persoanelor dornice de a calatori.

- turismul rutier s-a dezvoltat foarte mult datorita dezvoltarii si modernizarii retelei de sosele si autostrazi, crearii infrastructurii turistice rutiere in majoritatea tarii

- turismul naval foloseste ca mijloc de transport navele maritime si fluviale. Companiile de navigatie organizeaza de altfel, ca si agentiile de turism, croaziere maritime si fluviale apreciate de turisti.

- turismul aerian, s-a dezvoltat mai tarziu, acesta folosind avioanele, elicopterele etc.