Teorii Generale cu Privire la Managementul Hotelier

Teorii generale cu privire la managementul hotelier

Capacitatile de cazare în industria hoteliera, continut si clasificare

Într-o zona, statiune, localitate etc., turismul se poate dezvolta satisfacator numai în ipoteza ca exista suficiente posibilitati pentru cazarea si odihna vizitatorilor. De aceea, dintre formele de baza tehnico-materiala, capacitatile de cazare conditioneaza poate în cea mai mare masura volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de vizitatori sositi într-o localitate (statiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.

Capacitatile de cazare ramân elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico-materiale a turismului si pentru considerentul ca celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc functii mult mai eterogene si deci participa cu ponderi relativ oscilante la încasarile provenite din activitatea turistica.

În general, prin capacitati de cazare se înteleg acele dotari de baza materiala care asigura înnoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, în baza unor tarife determinate, diferentiate în functie de gradul de confort oferit pe perioada din an (sezonalitatea) în care sunt solicitate etc. Capacitatile de cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice etc.) care, în vederea asigurarii unui sejur cât mai atractiv, ofera turistilor conditii optime de adapostire (înnoptare), îndeplinind, dupa caz si alte functii caracteristice odihnei în domiciliul temporar (alimentatia, agrementarea, igiena etc.).

În practica turistica internationala se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare:

Dupa structura retelei de cazare pot fi distinse forme de cazare de baza (hotel, motel, hanul turistic etc.) si forme de cazare complementare (campingul, satul de vacanta, satul turistic etc.) care se realizeaza în zonele (statiunile, localitatile) în care reteaua de baza nu dispune de capacitati suficiente, respectiv activitatea turistica are un caracter pronuntat sezonier.

Dupa categoria de confort a obiectivelor de cazare. Unitatile de cazare din domeniul turismului, organizate pentru gazduirea pasagerilor, se clasifica dupa caracteristicile constructive, amplasament (pozitia lor pe plan teritorial), calitatea si complexitatea dotarilor, instalatiilor si diversitatea serviciilor pe care le ofera. Asa de exemplu, la ora actuala în tara noastra toate unitatile de cazare turistica sunt clasificate în cinci categorii de confort, numerotate cu stele de la 1 la 5; cele cu 5 stele au gradul de confort cel mai ridicat si invers, cele cu o stea  gradul de confort cel mai scazut.

În functie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare, acestea pot avea o activitate permanenta (în cazul în care functioneaza fara întrerupere în tot cursul anului) sau sezoniera (în cazul în care activitatea pronuntat sezoniera din unele statiuni turistice impune întreruperea temporara a activitatii în anumite perioade din extrasezon). În mod paradoxal, obiectivele de cazare cu o activitate sezoniera înregistreaza sejururi medii mai lungi, în comparatie cu obiectivele de cazare cu activitate permanenta (cu exceptia unor obiective de cazare cu destinatie speciala, ca de exemplu, hotelurile sanatoriale).

În functie de durata sejurului, ele pot fi:

- de tranzit, caracterizate prin sejururi medii scurte (uneori numai pentru o înnoptare) ca asa-numitele hoteluri terminale din vecinatatea (sau chiar incinta) aerogarilor, porturilor, garilor etc. din centrele urbane;

- de sejur, care înregistreaza sejururi medii relativ mai lungi, în functie de durata aranjamentelor turistice perfectate sau de durata concediilor sau vacantelor turistilor (de exemplu, obiectivele de cazare din statiunile turistice, hotelurile de tratament balneomedical etc.)

- mixte, a caror clientela se formeaza atât din turisti de sejur cât si din turisti de tranzit. Cel mai bun exemplu pentru acest caz îl constiutuie hotelurile orasenesti, precum si obiectivele de cazare cu functionalitate permanenta din localitatile turistice sezoniere în general.

În functie de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare în diferite localitati de tip urban se disting:

- structuri de cazare în statiunile de litoral;

- structuri de cazare în statiunile de munte;

- structuri de cazare în statiunile balneoclimaterice;

- structuri de cazare în centrele urbane (orase)

- structuri de cazare aflate în lungul cailor rutiere

Dupa capacitatea de cazare (hoteluri)

- exploatatie familiala (pâna la 49 de camere)

- capacitate medie (50-150 camere)

- exploatatie de tip industrie hoteliera (peste 150 de camere)

Dupa forma de exploatatie:

- exploatatie individuala;

- asociere (lanturi hoteliere voluntare)

- societati sau grupuri (lanturi hoteliere integrate)

Dupa forma de proprietate:

- proprietate personala

- proprietate privata (parti sociale, actiuni)

- proprietate de stat

- mixta