Transporturile Turistice - Tiketing

Capitolul I : Impactul transporturilor asupra activitatii turistice

1.1. Turismul şi sectorul terţiar

Conform teoriei lui Jean Fourastie (în 1954), considerat de astfel şi Întemeietorul clasificării sectoriale a ramurilor economice, economia se împarte în trei sectoare având comportamenet economic diferit: sectorul primar – ce cuprinde agricultura, vânătoarea şi pescuitul şi industria extractivă; sectorul secundar – alcătuit din activităţile industriei prelucrătoare şi sectorul terţiar – înglobând toate celelalte activităţi desfăşurate în economie, sector corespunzând sferei serviciilor.

Turismul reprezintă o componentă de bază a sectorului terţiar.

Turismul se manifestă ca o ramură distinctă de serviciu cu o prezenţă tot mai activă în viaţa economică şi socială cu o participare semnificativă la procesul general şi nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltărilor durabile.

1.1.1. Transportul – componentă de bază a prestaţiei turistice

Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice. Serviciul de transport are un conţinut complex, vizând, pe lângă voiajul propriu –zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor, a bagajelor şi a mărfurilor destinate consumului acestora.

Transporturile turistice, deşi evidenţiate ca activitate distinctă, sunt reflectate, în cea mai mare parte, în indicatorii globali ai ramurii “transporturi”, deoarece cele două componente se întrepătrund. Ca exemplu, organizatorii de turism folosesc în proporţie însemnată serviciile regulate ale societăţilor de transport, iar turiştii pe cont propriu apelează frecvent la mijloacele de transport în comun. Astfel, caracterizarea transporturilor turistice nu poate face abstracţie de evoluţiile înregistrate în sfera transporturilor în general, atât sub aspectul dinamicii, cât şi al înzestrării tehnice. Dezvoltarea şi perfecţionarea transporturilor turistice sunt condiţionate, de progresele din domeniul transporturilor în ansamblul lor şi influenţează, la rândul lor, dinamica acestora.

Transporturile turistice, abordate ca parte componentă a prestaţiei turistice, prezintă caracteristicile generale ale acesteia, între care rezonalitatea accentuată în exploatare, rigiditatea datorată capacităţii limitate, participarea unui număr mare de prestatori din domenii diferite la realizarea lor .

Serviciile de transport au şi o serie de trăsături distinctive în raport cu celelalte servicii şi anume: manifestă o receptivitate ridicată faţă de progresul tehnic, sunt intensive în capital, necesitând investiţii foarte mari, oferă oportunităţi pentru economia de scală, au o vulnerabilitate extremă la crizele internaţionale, economice şi politice. Toate acestea îşi pun amprenta asupra organizării activităţii în domeniu, ca şi asupra rolului jucat în evoluţia turismului.

1.1.2. Transporturile şi dezvoltarea turismului

Turismul înglobează ideea de mişcare, de deplasare în spaţiu. Transporturile au astfel un rol bine determinat în relaţie cu turismul: în primul rând, prin intermediul lor se asigură pătrunderea turiştilor în zonele de mare atractivitate şi odată cu aceasta, înlanţuirea ofertei cu cerea, transformarea lor din “potenţiale” în “efective” pe de altă parte, crearea condiţiilor de acces permite valorificarea potenţialului turistic al zonei sau ţării respective.

De aici rezultă că, de nivelul de dezvoltare a transporturilor şi mai ales, de organizarea lor, depinde activitatea prestaţiei turistice. Majoritatea specialiştilor apreciează că “programul adecvat, siguranţa, confortul, rapiditatea transporturilor reprezintă precondiţia turismului de masă”.

Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi descompus în două componente: timp de transport (călătorie) şi timp de sejur. Astfel turistul este interesat în efectuarea unor deplasări rapide, deci cu o cheltuială de timp minimă.

Odată cu intensificarea circulaţiei turistice, problema realizării unor transporturi rapide capătă o importanţă deosebită, în primul rând ideea satisfacerii calitativ superioare a nevoi de călătorie pentru un număr în continuă creştere de turişti şi, în al doilea rând, în vederea exploatării eficiente a mijloacelor de transport. Reducerea timpului de deplasare apare ca necesitate şi datorită unei alte tendinţe manifestate în evoluţia circulaţiei turistice şi anume creşterea interesului pentru călătoriile pe distanţe lungi şi foarte lungi.Optimizarea relaţiei distanţă-timp devine, elementul esenţial de dimensionarea a activităţii, în sfera transporturilor, criteriul principal de apreciere a eficienţei şi rolului în dezvoltarea turismului.