Turism

În momentul de faţă, atât în ţara noastră cât şi în Uniunea Europeană - dar şi într-un număr important de ţări de pe întreg mapamondul - turismul rural se numără printre cele mai dinamice forme de călătorie, rezultat al avantajelor pe care le oferă deopotrivă turiştilor şi comunităţilor gazdă.

Turismul rural şi agroturismul presupun petrecerea unui sejur în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie agricolă. Turiştii apreciază: petrecerea vacanţelor într-un mediu nepoluat, puţin transformat, divers; apropierea faţă de tradiţiile şi cultura locală; trăirea unor experienţe inedite; evitarea aglomeraţiei specifice turismului de masă şi formelor specifice ale acestuia. Interferenţa zonelor rurale cu areale geografice montane sau de litoral permite practicarea unor activităĠi recreative foarte variate, sporind atractivitatea vacanţelor. Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale ale respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, la mulsul oilor sau la culesul merelor, adevăratul agroturism desfăşurându-se în gospodării care se apropie cât mai mult de arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă.

Pentru comunităţile-gazdă ale turismului rural, acesta se constituie ca o alternativă la declinul activităţii agricole, stimulând dezvoltarea economică úi diminuând procesul de depopulare a zonelor prin valorificarea resurselor locale, prin creşterea veniturilor individuale úi colective, prin ocuparea mai bună a forţei de muncă, prin încurajarea antreprenoriatului etc.

Zonele rurale sunt bogate în diversitate ecologică şi culturală. Dimensiunea şi com-plexitatea comunităţilor rurale fac dificilă generalizarea în ceea ce priveşte problemele sau valorile, chiar dacă există unele caracteristici comune. Pentru mult timp în existenţa lor, comunităţile rurale s-au bazat pe abundenţa resurselor naturale. Dar, în secolul 20, marile schimbări tehnologice, politice şi economice au adus o profundă transformare în agricultură, precum şi alte resurse industriale reînnoibile, fapt ce a condus comunităţile rurale la dependenţă faţă de acestea. În ciuda acestor schimbări, există încă destul de multe motive de optimism. Pentru zonele rurale, ritmul rapid al schimbării a adus cu el nu numai provocări, ci şi, în egală măsură, ocazii favorabile.

CAPITOLUL 1. ECOTURISMUL - FORMA PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL

1.1.Turismul durabil - definiţii şi concepţii

Aplicarea teoriei dezvoltarii durabile in turism este un demers mai recent care a fost unanim acceptat de mai toate organizatiile internationale si nationale.

Inca din 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de catre Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, Federatia Mondiala pentru Ocrotirea Naturii, Federatia Europeana a Parcurilor Nationale si Naturale: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism , managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii resrselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare“.

Conform OTM, “dezvoltarea turismului durabil satisface necesitatile turistilor prezenti si ale regiunilor-gazda, in acelasi timp cu protejarea si cresterea sanselor si oportunitatilor pentru viitor. El este vazut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel incat nevoile economice, sociale si estetice sa fie pe deplin satisfacute, mentinand integritatea culturala, dimensiunile ecologice, diversitatea biologica si sistemul de viata.”

Conform aceleasi organizatii, notiunea de turism durabil are in vedere 3 aspecte importante:

- Calitate - turismul durabil impune o experienta valoroasa pentru vizitatori, imbunatatind

in acelasi timp calitatea vietii comunitatii gazda, identitatea sa culturala, reducerea saraciei, si protejarea mediului

- Continuitate - turismul durabil asigura exploatarea optima, continuitatea resurselor

naturale pe care se bazeaza si pastrarea culturii comunitatii gazda, cu experiente satisfacatoare pentru vizitatori

- Echilibru - turismul durabil asigura un echilibru intre nevoile industriei turistice, ale

partizanilor mediului si comunitatii locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicati.

Turismul durabil acopera toate formele si activitatile din industria ospitalitatii, incluzand turismul conventional de masa, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc.

Dezvoltarea durabila in turism este o necesitate, iar legatura intre turism si mediu este mult mai puternica decat in cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decat printr-un management profesional, care sa atraga in procesul decizional toti factorii implicati in dezvoltarea turismului.

Colaborarea dintre autoritati (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale), agenti economici (care initiaza proiecte de amenajare si servicii turistice), cei ce militeaza pentru protectia mediului si pastrarea mostenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, turoperatori si agentii de turism si, nu in ultimul rand, turisti, ca benefeciari, este absolut necesara pentru dezvoltarea durabila a turismului.

1.2.Ecoturismul - model de valorificare durabilă a resurselor turistice

In ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendinta dezvoltarii industriei turismului, prin intoarcerea sa catre natura si valorile culturale autentice. Ecosistemul reprezinta de fapt cea mai valoroasa forma de manifestare a turismului durabil. Aceasta forma de turism are ca scop principal conservarea mediului si pune accent pe educatia turistilor in ceea ce priveste protejarea si conservarea mediului.