Turism

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală,

promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele

culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind

necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe

piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite,

necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate

modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.

De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice

externă pentru România.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea,

relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi

competitive pe piaţa turistică.

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi

crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea,

printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante

fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi

de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri

acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive

sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare,

de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal

stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

CAPITOLUL I

EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ACTUALE IN MARKETINGUL TURISTIC

1.1 Importanţa economică a turismului

La sfârşitul acestui secol şi mileniu industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe

plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important

generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie şi ca o

sursă principală de redresare a economiilor naţionale a acelor ţări care dispun de importante

resurse turistice şi le exploatează corespunzător.

Acţiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării

economice la perfecţionarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează ca un

element dinamizator al sistemului global. Desfăşurarea turismului presupune o cerere

specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora.

Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în

dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, şi indirect, în stimularea producţiei

ramurilor participante la : construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie,

modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaţii de

agrement etc.

În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării

turismului, rezultă din următoarele aspecte:

1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele

economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

2. Exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare

eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale

statului, contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe;

3. Turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei

disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

4. Turismul, prin efectul său multiplicator acţionează ca un element dinamizant al sistemului

economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o

creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii

sectoarelor economiei naţionale;

a) Infrastructura de transport:

- reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri naţionale care să faciliteze

circulaţia şi accesul spre zonele de interes turistic;

- relansare şi dezvoltarea aeroporturilor şi a porturilor;

- modernizarea transportului pe căile ferate;

- dezvoltarea sistemelor de transport combinat ;

- programe de dezvoltare a flotei maritime şi fluviale, cu implicaţii în

diversificarea ofertei de servicii turistice şi valorificarea unor elemente ale potenţialului turistic

al tarii aflate într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunării,

Delta, programe turistice pe Marea Neagră s.a.).

b)Telecomunicaţiile - modificãrile la nivelul economiei digitale sunt esenţiale pentru ca

întreprinderile sã devinã şi sã se menţinã competitive.

Turismul şi cãlãtoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologicã, pot ajuta România sã

obţinã şi sã aplice sistemele tehnologice ale informaţiilor şi telecomunicaţiile la un nivel

competitiv. O parte din ce în ce mai mare a operaţiilor turismului şi cãlãtoriilor - precum şi

toate operaţiile virtuale de vânzãri şi distribuţie - comunicã prin sistemele de telecomunicaţii.

E-marketing - pe o piaţã globalã competitivã şi din ce în ce mai dezvoltatã din ziua de

astãzi, existã o mare nevoie pentru un puternic branding naţional de conducere care sã

optimizeze resursele, sã concentreze într-un nucleu interesele - sectorul public şi privat,

naţional, regional şi local - şi sã capteze atenţia turiştilor. Aceasta va necesita un interes

aparte pentru o abordare coordonatã asupra marketing-ului şi distribuţiei prin internet în

scopul de a optimiza viziunea asupra României.

Desigur, dezvoltarea unei asemenea facilitãţi trebuie sã meargã în paralel cu dezvoltarea

internetului şi a telecomunicaţiilor la nivelul întregii tari. Recomandarea Onsiliului Mondial al

Turismului şi Călătoriilor (WTTC) este ca Guvernul României sã urmeze, în continuare,

politica unei pieţe deschise a telecomunicaţiilor, care va genera costuri mici şi servicii de o

mai bunã calitate pentru turişti şi companiile de turism.

c) Organizarea şi finanţarea activităţilor de comunicaţie - în multe cazuri o destinaţie

se compune din numeroşi ofertanţi diferiţi. Punerea în fapt a cooperărilor între aceştia şi/sau

a alianţelor strategice sunt un mijloc puternic de a face faţă concurenţei marilor întreprinderi

turistice cu sucursale sau activităţi în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul

organizatoric care să permită crearea şi buna funcţionare a unui organism pentru

comercializarea unei destinaţii în ansamblul său. Sarcina principală a acestuia este aceea de

a comercializa regiunea sau ţara ca o destinaţie turistică şi de a-i ameliora global imaginea.

5. Dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creşterea economică

şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind şi o sursă

importantă de sporire a veniturilor populaţiei.

Politica de dezvoltare regională urmăreşte în principal :

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării

echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată);

preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

- îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de acces la

instrumentele financiare de asistenţă pentru ţările membre (fonduri structurale şi de

coeziune);

- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării

interregionale, interne şi internaţionale, care contribuie la dezvoltarea economică şi

care este în conformitate cu prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate

de România.

6. Turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei

specifice şi crearea de locuri de muncă în mediu rural altele decât cele tradiţionale,

ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale;

7. Diversificarea industriei locale prin susţinerea înfiinţării de IMM-uri

8. Dezvoltarea industriilor nepoluante conexe turismului şi de bunuri de consum (artizanat,

mobilă, marochinărie etc.);

9. În condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie

un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al potenţialului cultural, istoric, folcloric şi

arhitectural al ţărilor;

10. Prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi impunerea unor măsuri de

protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane (apă, aer, floră, faună,

ecosisteme, etc.), turismul are în acelaşi timp şi o vocaţie ecologică;

11. Pe plan social turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare şi ridicare a nivelului

de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al

populaţiei.

- Învăţământ şi cercetare

Absenţa mecanismelor moderne şi competitive de creare a factorilor de producţie este

adesea una din slăbiciunile cele mai determinante ale unei destinaţii. Prin urmare, punerea în

funcţiune a mecanismelor de creare a factorilor - educaţie şi cercetare, programe de investiţii

în aceste domenii - este instrumentul cel mai important în obţinerea de avantaje

concurenţiale durabile.

Utilizarea şi noua valorificare a capitalului uman abundent poate a fi o strategie pentru

trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calităţii.

12. Promovarea exporturilor, condiţionată de întărirea capacităţii industriei româneşti de a

exporta pe pieţele internaţionale.

1.2. Realizări şi tendinţe semnificative de evoluţie ale turismului pe plan mondial

1.2.1. Performanţe economice prezente şi viitoare

Datele oferite de OMT (Organizaţia Mondială a Turismului) evidenţiază faptul că pe plan

mondial, în anul 2004 turismul s-a caracterizat prin următoarele valori:

-

763 milioane sosiri (11 % creştere faţă de anul 2003);