Turism

Mediul înconjurător este elementul central al dezvoltării economice, ca de altfel şi al supravieţuirii omului de aceea calitatea sa a devenit o preocupare pentru statele lumii.

O dezvoltare ecologică, cunoscută sub denumirea de dezvoltare durabilă este răspunsul economiştilor la semnalele ecologiştilor. Raportul Brundtland şi Summit-ul de la Rio au trasat direcţiile acestui tip de dezvoltare şi au responsabilizat ţările semnatare.

În dorinţa de progres şi creştere economică cu orice preţ, omul a uitat, adesea, că este şi parte a sistemului natural, intervenind, uneori, peste capacitatea de suport a acestuia. Astfel, au apărut dezechilibre ale căror efecte deja se simt, preocupările la nivel mondial fiind tot mai accentuate în direcţia contracarării acestor efecte.

Dezvoltarea durabilă poate fi privită ca o adaptare a societăţii şi a economiei la marile probleme cu care omenirea se confruntă în prezent: schimbările climatice, criza de apă, seceta, deşertificarea, epuizarea unor resurse, deşeurile, pierderea biodiversităţii, creşterea populaţiei, sărăcia, migraţia etc. Pentru preîntâmpinarea contracararea şi eliminarea repercursiunilor acestora şi pentru asigurarea dezvoltării economice, progresului social şi dezvoltării umane sunt necesare iniţierea şi susţinerea unor acţiuni concrete, sintetizate în obiective specifice şi măsurabile, ce fac obiectul Strategiilor naţionale pentru dezvoltare durabilă.

Pentru ca societatea să se poata adapta au fost elaborate strategii naţionale, cu obiective ce se vor concretiza în acţiuni ce vor rezolva în viitor problemele cu care societatea noastră se confruntă în prezent.

Turismul nu întrebuinţează numai resurse refolosibile/regenerabile, ci şi din cele neregenerabile. Totuşi, turismul nu este un domeniu energo-intensiv, faţă de alte sectoare economice. Cu toate acestea însă, astăzi mai mult ca oricând, modul de gândire după care resursele pentru alte industrii, în special resursele nerefolosibile şi neregenerabile, sunt limitate, şi, opus acestora, resursele turismului/ recreerii sunt daruri nesfârşite ale naturii, se dovedeşte a fii incorect. Am învăţat că abundenţa resurselor (incluzând chiar şi pe cele refolosibile) este iluzorie, că toate resursele sunt limitate şi cer o atentă planificare a întrebuinţării lor, bună organizare şi protecţie. Am observat că acţiunea umană poate avea nu numai efecte pozitive, ci şi tot mai des un impact negativ asupra calităţii resurselor, sănătăţii şi calităţii vieţii.

Turismul durabil reprezintă o abordare pozitivă cu intenţia de a reduce tensiunile şi fricţiunile create de complexitatea interacţiunilor dintre industria turistică, turişti, mediul natural şi comunităţile locale ca gazde ale turiştilor.

Este vital ca societatea civilă să cunoască şi mai ales să conştientizeze problemele tot mai acute referitoare la dezvoltarea progresivă a mediului în care îşi desfăşoară activitatea precum şi implicaţiile acesteia asupra societăţii umane în ansamblul existenţei sale şi a încerca să găsească soluţii noi, viabile. Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fără discernământ şi la întamplare , pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu. Dezvoltarea durabilă în turism are cu atât mai mare importanţă cu cât acest sector depinde în mare masură de atracţiile turistice şi activităţile ce sunt legate de cadrul natural şi de moştenirea istorică şi culturală a unei destinaţii turistice. Majoritatea turiştilor doresc să viziteze zone atractive, funcţionale, curate şi nepoluate, de aceea calitatea mediului reprezintă o condiţie esenţială, care trebuie întreţinută şi îmbunătăţită.

Pentru realizarea lucrării, mi-am stabilit următoarele obiective:

a.delimitarea din punct de vedere teoretic a principalelor concepte cu care voi opera în lucrare;

b.definirea metodelor specifice de cercetare utilizate în studiu de caz;

c.implementarea printr-un studiu de caz a conceptelor teoretice;

d.stabilirea câtorva propuneri pentru îmbunătăţirea strategiei de dezvoltare durabilă şi prezentarea principalelor concluzii reieşite în urma studiului de caz întreprins.

Pentru a realiza aceste obiective am structurat lucrarea de maniera:

- o scurtă introducere în care am reliefat importanţa dezvoltării durabile,ca un preambul al ideilor structurate in lucrare;

- în capitolul1 am prezentat din punct de vedere teoretic principalele concepte cu care voi opera în lucrare şi a aplicabilităţii lor in plan general;

- în capitolul 2 am aplicat conceptele teoretice într-un studiu de caz axat pe analiza complexului balnear Expro Bazna;

- lucrarea se încheie cu principalele concluzii şi activităţi necesare dezvoltării turismului balnear în complexului balnear Expro Bazna precum şi cu principalele învăţăminte legate de importanţa păstrării echilibrului pe termen lung al societăţii.

Bibliografia folosită este de dată recentă şi de actualitate.

CAPITOLUL 1

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DURABILITATEA, COORDONATA DE BAZĂ A DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN TURISM

1.1.Concepte, principii de dezvoltare durabilă şi indicatori de măsurare a

resurselor turistice

Pentru secolul XXI, în care abia am intrat, este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei supra-industrii ale serviciilor: tehnologia informaţiilor, telecomunicaţiile şi industria turismului şi a călătoriilor. Datorită efectelor benefice în plan economic, social, cultural, ecologic şi politic, toate statele depun eforturi de implementare a unor strategii de dezvoltare a turismului, care să determine valorificarea superioară a potenţialului turistic pe care îl au, creşterea circulaţiei turistice şi a încasărilor. Reuşita sau eşecul acestei încercări este influenţată de concurenţa puternică ce caracterizează turismul la nivel planetar. Stabilirea politicii turistice va avea în vedere elementele ce pot influenţa decizia turistului în alegerea destinaţiei sale. Măsurile luate la nivel central pot ameliora poziţia concurenţială a propriei destinaţii sau pot să-i aducă prejudicii. Pentru ţările din fostul bloc socialist, cu putere economică redusă şi evoluţii contradictorii, deci şi pentru România, ritmuri cât mai mari ale dezvoltării turistice şi alinierea la standarde occidentale a bazei tehnico-materiale şi a serviciilor turistice, reprezintă obiective majore, ce pot determina apropierea şi integrarea în topul ţărilor turistice cu o bună cotă de piaţă şi cu efecte economice de care astfel de ţări beneficiază din plin, iar pentru noi reprezintă încă un deziderat. Una din formele de turism care, în ultimii 20 de ani, s-a remodelat la nivel european, datorită conceptului potrivit căruia ,,sănătatea este o stare de bunăstare”, este turismul balnear.

Creşterea economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului modern aduc, pe lângă aspectele pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului, dezechilibrele alimentare calitative şi cantitative, intensificarea acţiunii patogene a mediului ambiant asupra organismului uman datorită poluării fizice şi chimice, care au impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. În vederea diminuării impactului acestor efecte negative, tot mai mulţi turişti aleg ca destinaţie de vacanţă staţiunile balneare. Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziţie pe piaţa turistică internaţională este în creştere continuă. Dintre ţările Europei Centrale şi de Est, România are avantajul unui potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil şi independent de condiţiile atmosferice, valorificând complet bogăţia factorilor naturali terapeutici existenţi , dar şi dezavantajul unei baze tehnico - materiale depăşite. După o perioadă de creştere şi modernizare la nivelul anilor 70, când a beneficiat de politica de socializare a acestei forme de turism, concomitent cu dezvoltarea turismului internaţional, turismul balnear românesc a intrat, după 1989, într-o perioadă de criză.

Perioada prea lungă de tranziţie cu efectele sale, lipsa unei strategii la nivel naţional şi local pentru stoparea declinului şi dezvoltare, au favorizat degradarea staţiunilor balneare. Cu toate acestea, printr-un program realist de dezvoltare generală a turismului, turismul balnear, la rândul său, se poate repoziţiona pe piaţa turismului românesc şi pe piaţa turismului balnear european. Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de a căror calitate depinde reuşita acestei acţiuni, care se poate concretiza atât în creşterea cererii internaţionale pentru turismul balnear românesc şi integrarea staţiunilor balneare din ţara noastră în topul celor cuo bună cotă de piaţă din Europa, cât şi în determinarea unui număr cât mai mare de turişti români să aleagă ca destinaţie de vacanţă o staţiune balneară. Strategiile naţionale de dezvoltare a turismului din România, trebuie să armonizeze strategiile elaborate la nivel regional, local şi al fiecărei staţiuni, ţinând cont şi de strategiile europene, în vederea evidenţierii bogăţiei ofertei româneşti de acest gen şi pentru a trezi interesul turiştilor străini atraşi spre staţiunile balneare din statele dezvoltate ale Uniunii Europene nu numai de calitatea ofertei dar şi de promovarea susţinută a acesteia. Reluarea creşterii economice, înregistrată după 2000, strategiile formulate la nivel macroeconomic şi iniţiativele investitorilor locali, ne dau convingerea că turismul balnear românesc va reuşi în efortul de realizare a unei oferte de calitate, la nivel european, devenind o destinaţie atractivă pentru turiştii potenţiali din Uniunea Europeană.