Turism de afaceri în Timișoara

INTRODUCERE

Serviciile de tratament şi alimentaţie publică, alături de serviciile de cazare şi transport precum şi de multe alte servicii, sunt o componentă esenţială a turismului.

Turismul reprezintă un fenomen caracteristic societăţii, civilizaţiei actuale, o componentă majoră a vieţii economice mondiale.

Turismul evoluează sub incidenţa procesului de dezvoltare al umanităţii, acţionând ca factor important în creşterea economică.

Noţiunea de turism are un caracter dinamic, lărgindu-şi sfera de cuprindere în continuu şi adaptându-se la viaţa economică. Turismul are ca scop organizarea călătoriilor pentru diferite scopuri: recreere, tratament, agrement, participare la reuniuni, congrese, întâlniri de afaceri, şi include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor turiştilor.

Importanţa serviciului de cazare turistică. Conţinutul industriei hoteliere a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţii de cazare şi implicarea în activitatea turistică a acesteia, îmbogăţindu-se cu noi forme şi funcţii de protecţie.

La început, existenţa hotelurilor a fost legată de efectuarea unor deplasări în alte scopuri decât turistice. Ulterior, pe măsura dezvoltării circulaţiei turistice şi dezvoltării turismului ca fenomen de masă, creşte numărul locurilor de cazare.

Industria hotelieră, deşi nu priveşte în exclusivitate angrenarea tuturor spaţiilor de cazare şi servicii pentru turişti, manifestă multă receptivitate faţă de nevoile acestora. Pe lângă atracţia exercitată de un loc turistic, amenajările legate, în principal, de condiţiile de odihnă şi agrement, contribuie, în mod hotărâtor, la prezenţa turiştilor în acea zonă. Complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor, reprezintă un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi indirect, de creştere, a eficienţei comercializării lui.

Turismul de afaceri reprezintă un factor important al turismului în general, pentru că, spre deosebire de turismul de recreere, turismul de afaceri asigură o periodicitate, un ciclu (anual sau trimestrial) de vizitarea a oraşului.

Proiectul de faţă îşi propune să analizeze factorii care influenţează circulaţia turistică, în cazul turismului de afaceri începând cu factorii geografici, microclimatul, resursele naturale, până la factorii economici şi de natură managerială.

1. TIMIŞOARA – SITUARE ŞI RESURSE

1.1. Condiţiile naturale

Cadrul geografic

Timişoara este aşezată la întretăierea paralelei 45°47’ latitudine nordică, cu meridianul 21°12’ longitudine estică, aflându-se în sud-vestul câmpiei Tisei, în zona de divagare Timiş – Bega, într-unul din puţinele locuri pe unde se puteau traversa întinsele mlaştini formate de apele celor două râuri, care până acum 200 de ani acopereau în fiecare primăvară, cu o pânză de apă gălbuie suprafaţa cuprinsă între dealurile Lipovei şi cele ale Silagiului.

În partea de nord-est şi de nord se află terasa dintre Giarmata-Vii şi Dumbrăviţa, cu înălţimea medie de circa 100 m. Această terasă a Begăi, a avut iniţial altitudinea de 25 – 30 m faţă de albia râului, dar a suferit o mişcare de subsidenţă, astfel încât astăzi, altitudinea ei e de circa 10 m deasupra nivelului râului. Mişcarea de subsidenţă e dovedită prin faptul că cele două straturi de loess care se găsesc sub pătura de sol brun-roşcat de pădure se află la nivelul luncii inundabile, iar depozitele de terasă sunt scufundate sub nivelul actual al râului.

În partea de nord – vest se întinde câmpia joasă a Torontalului, cu înălţime medie de 88 m, care intră în contact cu vatra oraşului prin câmpul de la Cioreni. Pe această câmpie se găsesc numeroase crovuri, rezultate în urma loess-ului. În partea de este se întinde lunca Begăi, formată din nisipuri şi argile galbene lutoase, cu o altitudine medie de 90 – 95 m. La vest, spre Săcălaz, nivelul ei coboară până la 85 m. În jurul Săcălazului, Freidorfului şi Frateliei se găsesc numeroase meandre vechi, mlăştinoase, unele complet seci. De asemenea, şi aici sunt frecvente crovurile.

În sud e cumpăna apelor între Bega şi Timiş, a căror cote scad de la 96 la 91 m în direcţia NE – SV. În această parte apar la suprafaţă forme de şiroire grefate pe argile cenuşii şi nisipuri argiloase.

Clima

Teritoriul oraşului Timişoara se încadrează în climatul continental de tranziţie, caracteristic depresiunii panonice, cu unele influenţe ale climatului submediteranean adriatic. El se caracterizează în linii mari prin diversitatea şi neregularitatea proceselor atmosferice.

Temperatura medie anuală este de 10,9°C, luna cea mai caldă fiind iulie (21,6°C) iar cea mai rece ianuarie (-1,2°C).

Perioadele de îngheţ sunt scurte, numărul zilelor cu temperatură medie sub zero fiind de 44. totuşi, intervalul de timp în care se produc îngheţurile este mare. În mod obişnuit, primul îngheţ are loc la sfârşitul lui octombrie, iar ultimul la jumătatea lui aprilie.