Turism Rural

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Turism Rural.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 45 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

INTRODUCERE 2
I. TURISMUL RURAL 3
I.1. Mediul rural ca destinaţie turistică: turismul rural şi turismul alternativ 3
I.2. O încercare de definire a turismului rural 6
I.3. Dezvoltarea turismului rural 9
II. MARKETINGUL TURISTIC 12
II.1. Importanţa sa pentru turism 12
II.2. Analiza cererii turistice 15
II.3. Analiza ofertei turistice 15
III. STRATEGII DE MARKETING ALE TURISMULUI RURAL 18
III.1. Elementele componente ale turismului rural 20
III.2. Calitatea ca element de diferenţiere a produsului turistic rural 26
III.3. Comercializarea ofertei turistice rurale 26
IV. POTENŢIALUL TURISTIC AL ZONEI SEBIŞ 28
IV.1. Aşezare geografică 28
IV.2. Trasee turistice ale zonei Sebiş 28
V. STUDIU DE CAZ – S.C.ROFLAV S.R.L. SEBIŞ, MOTEL ONYX 36
V.1. Prezentarea agentului economic 36
V.2. Produsul turistic 37
V.3. Serviciul de alimentaţie publică 39
V.4. Analiza pieţii 41
V.5. Politica de marketing 42
V.6. Indicatori economico-financiari 42
CONCLUZII 44
BIBLIOGRAFIE 45

Extras din document

INTRODUCERE

Este necesar să se scoată în relief rolul revitalizator al turismului rural in zonele rurale, împiedicând depopularea şi creând venituri suplimentare pentru populaţie. Turismul rural este un factor important de dezvoltare economică, socială şi umană pentru lumea rurală "şi este, în acelaşi timp, o alternativă la vacanţele obişnuite.

Fără îndoială, turismul actual este sinonim cu activitatea economică şi, astfel, produce o serie de efecte pozitive şi negative asupra vieţii sociale.

Încă din anii '60 şi '70, în Europa se experimentează o tendinţă de specializare în oferta turistică, atât prin apariţia de noi motivaţii în cerere, cât şi prin epuizarea modelelor turistice tradiţionale. Această tendinţă este deja o realitate socială şi de piaţă în anii '80.

Noua structură socială, consecinţele turismului de masă şi cunoaşterea mediului înconjurător au creat climatul favorabil finanţării formelor de turism mai individualizate, specializate şi ecologice.

Turismul de masă a fost, în principiu, o mare oportunitate de afaceri, dar curând a generat diferite probleme cauzate de carenţele iniţiale - inexistenţa asumării de riscuri ambientale şi de planificare, ceea ce a dus la o creştere necontrolată şi speculativă.

La sfârşitul secolului al XX-lea societatea noastră se caracterizează printr-o economie bazată pe informaţii şi servicii, localităţi cu o cerere mai mare, pe preferinţa turiştilor de a-şi petrece vacanţele individual, nu în grupuri şi există, totodată, o nevoie de reînnoire a schimburilor umane. Aceste noi condiţionări reclamă necesitatea unei noi oferte turistice diversificate, de calitate, care să poată satisface cereri din ce în ce mai precise.

Unul din factorii fundamentali, creator al schimbării sociale, va fi relaţia specifică dintre om şi natură, atât de influenţată de mişcarea ecologistă care, mai mult decât moda, s-a extins în societate, marcând un stil de viaţă.

Pentru turism, mediul înconjurător nu mai reprezintă un obstacol, ci acum este o resursă, o oportunitate. Turismul a încetat să mai fie un prădător al secolului nostru. Turismul poate fi unicul mijloc de evitare a degradării mediului înconjurător.

„Resursele turistice de care dispun ţările sunt formate din spaţiu, bunuri şi valori. Este vorba de resurse care nu pot fi utilizate la voia întâmplării fără a se risca degradarea, sau chiar distrugerea lor”.

Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să constituie o ameninţare pentru interesele sociale şi economice ale locuitorilor din regiunile turistice, nici pentru mediul înconjurător, în special pentru resursele naturale, nici pentru atracţia turistică, locurile istorice şi culturale.

Toate resursele turistice aparţin patrimoniului umanităţii. Comunităţile naţionale şi întreaga comunitate internaţională trebuie să desfăşoare eforturile necesare pentru păstrarea lui.

Din toate ideile menţionate anterior putem deduce că se impune promovarea turismului compatibil pe deplin cu protecţia mediului înconjurător.

Mathieson şi Vall (1982) semnalau două tipuri de impact al activităţii turistice: impactul economic (beneficii din turism, turism şi dezvoltare, turism şi structură economică, influenţa în PNB) şi impactul fizic (turismul şi mediul înconjurător, turismul şi sănătatea, impactul turismului asupra ecosistemelor, turismul şi resursele).

I. TURISMUL RURAL

I.1. MEDIUL RURAL CA DESTINAŢIE TURISTICĂ: TURISMUL RURAL ŞI TURISMUL ALTERNATIV

Climatul creat de o societate în continuă schimbare, tot mai conştientă de aspectele ecologice, care reclamă o nouă calitate a vieţii şi care ţine seama de efectele negative ale turismului masiv, a pus bazele renaşterii turismului în zonele rurale.

Renaşterea turismului rural se produce în principal din diverse motive:

- Există o nouă cerere pentru o formă deosebită de vacanţe, caracterizata printr-o mai bună calitate a mediului înconjurător şi pentru noi destinaţii non-turistice;

- Călătoria la sfârşit de săptămână sau zilele libere din săptămână sunt din ce în ce mai importante;

- Se produce criza agriculturii;

- Există o presiune din partea Uniunii Europene pentru dezvoltarea turismului rural;

- Se consideră că turismul rural poate impulsiona economia rurală.

Motivele pentru care se manifestă tendinţe de extindere ale turismului rural s-ar putea clasifica în modul următor:

- Satisfacerea noilor necesităţi şi exigenţe ale turiştilor Diversificarea ofertei turistice se produce pentru a răspunde traiectoriei ascendente a cererii europene, conjugată cu forma de viaţă în care timpul de relaxare este din ce în ce mai mare. Tendinţa cantitativă (preţ, amplitudinea ofertei) va face loc celei calitative, caracterizată prin respectarea mediului înconjurător, servicii de calitate, primire personalizată.

- Soluţionarea problemelor de concentrare a turiştilor în spaţiu şi timp. O dată cu apariţia şi consolidarea noilor forme turistice se poate contribui la o mai mare amplitudine şi răspândire geografică a activităţilor turistice, atenuându-se presiunea exercitată asupra serviciilor tradiţionale.

- Dezvoltarea anumitor regiuni şi zone din Uniunea Europeană. Turismul rural trebuie să contribuie la corectarea inegalităţilor teritoriale, revitalizând dezvoltarea locală.

- Posibilitatea creării de noi profesiuni şi servicii. Turismul rural oferă oportunitatea ca agricultorii să obţină câştiguri şi venituri suplimentare.

- Contribuţia la îmbunătăţirea competitivităţii globale a economiei turistice şi a locurilor de muncă în sector.

Însă sub eticheta de turism rural utilizată cu insistenţă în mijloacele de comunicaţie de către industria relaxării, se ascunde o enormă tipologie a ofertei care, în anumite ocazii, abia se diferenţiază de cea convenţională.

Conform diverselor publicaţii ale Centrului European de Formare Ambientală şi Turistică (CEFAT - NATOUR), ideea pro-ambientalistă a dus la proliferarea de termeni care se referă la un „turism diferit”, mai „ecologic", de „interior”.

Pe piaţă au apărut noi tipuri de produse turistice ca turismul rural, agroturismul, turismul de aventură, ecoturismul, turismul cultural şi turismul sportiv.

Pe de altă parte, este frecventă apariţia articolelor referitoare la acest tip de produse, iar marketingul consideră acest fenomen ca fiind un segment important al cererii care solicită „calitate ambientală” şi „ecologie”. Rezultatul este un şir fără sfârşit de termeni care pot crea confuzii marii majorităţi a publicului.

Analizând termenii menţionaţi în paragraful anterior se pot întâlni similitudini şi diferenţe. În general, punctele comune de identificare sunt amplasarea fizică (mediul rural şi/sau natural reprezintă locul unde se află cazarea şi activităţile care sunt asociate acestei forme de turism) şi activitatea (propunerea oricăreia dintre aceste faţete este asociată cu conceptul de vacanţe şi relaxare activă). Fără îndoială, conţinutul fiecărei activităţi este acela care diferenţiază un concept de altul. Conţinuturile educative, sportive, culturale vor fi prioritare în funcţie de obiectivele stabilite.

Prin turism interior se înţelege turismul care se îndreaptă spre localităţile care nu sunt pe coastă. Diferenţa principală dintre turismul interior şi cel rural provine din faptul că turismul rural trebuie să se dezvolte menţinând habitatul şi activitatea obişnuită a locuitorilor care primesc vizitatori. În acest context, se poate vorbi de agroturism sau turism ecologic, fără de care nu există turism rural. Aceasta este cauza care face ca acest tip de ofertă să menţină preocuparea populaţiei pentru activitatea agrară, în adevăratul sens al cuvântului, preocupare ce cuprinde agricultura, creşterea vitelor, producţia forestieră

CEFAT (1994) stabileşte, în publicaţia Dezvoltarea turistică în mediul rural, anumite diferenţe care au fost amplificate de alte documente ale Secretariatului General al Turismului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Turism Rural.doc