Turism rural în Moeciu-Bran versus Dâmbovița

Turismul rural este un fenomen de dată recentă, în ţări europene se practică de câteva decenii spontan sau organizat. Ceea ce este nou însă, se referă la dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a două motivaţii pentru turismul rural ; pe de-o parte este vorba de relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte de o formă de turism alternativă, la turismul de masă, tradiţional.

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legatură cu mediul ambient, natural şi uman.

Termenul de turism rural are înţelesuri diferite în ţări diferite.

Exemple:

- în Finlanda - închirierea unor cabane, sau oferirea de servicii în mediul rural de tip hrană sau transport;

- în Ungaria - "turism la sat"- presupune activitate şi servicii în sate; cazare la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole.

- în Slovenia - "turismul la ferma" - oaspeţii locuiesc cu familiile de fermieri.

- în Olanda- camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activităţi precum ciclismul, plimbări cu cai, etc.

- în Grecia - cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun tradiţional de multe ori preparat din produse realizate în casă.

Turismul rural este o formă de turism care se deşfasoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca şi dotările şi echipamente turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.

Agroturismul reprezintă acţiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel puţin 24 de ore într-o gospodarie ţărănească, consumul de produse locale alimentare şi nealimentare, coabitarea, observaţia, asistenţa şi coparticiparea în comunitatea socială locală prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acţiune.

Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excelentul de cazare existent în gospodariile ţărănesti spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată de timp, vin în aşezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement.

Principiile pentru dezvoltarea durabilă a agroturismului :

- folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatarea optimă, conservare) ;

- reducere asupra consumului şi a risipei de resurse turistice ;

- menţinerea diversităţii naturale, culturale, sociale a spaţiului rural ;

- integrarea agroturismului în strategii de dezvoltare naţională regională, locală (dezvoltarea ofertei, promovare, organizare, precum şi dezvoltarea infrastructurii generale şi tehnico-edilitare) ;

- sprijinirea economiei locale în dezvoltarea socio-economice a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale ;

- implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului şi a bunurilor culturale de aici şi rolul organizaţiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice.

- consultarea specialiştilor şi a publicului în dezvoltarea agroturismului şi a economiei locale pentru a evita conflictele de interese între politica guvernamentală, regională şi cea locală.

- dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susţinută prin pregătirea profesională, calificare, perfecţionare, pregatire civică, sociologică ;

- promovarea marketingului în agroturism ;

- cercetarea şi monitorizarea acţiunii de turism şi a activităţii de conservare şi protejare a mediului înconjurător precum şi resursele turistice.