Turism Sighișoara

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Este singura cetate medievala locuita din sud-estul Europei şi singura de acest gen din România. Întemeierea este datata în cronicile secolului al XVII-lea la 1191 si 1198, însa prima atestare documentara a oraşului este facuta in 1280. Zona oraşului este locuita, cu mici întreruperi, de aproximativ 4000 de ani, fiind atestate arheologic o asezare din epoca bronzului, două asezari dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor şi a urmasilor lor.

Începând cu a două jumatate a secolului al XII-lea, regii Ungariei aduc colonisti germani în sudul Transilvaniei. Sasii întemeiază lânga apa pârâului Saes (Shaas) o asezare rurala. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului la sfârsitul secolului al XIII-lea.

Arhitectural Sighişoara devine o îmbinare de elemente gotice, renascentiste si baroce. Cele 14 turnuri de aparare ale principalelor bresle: tabacarii, cositorarii, aurarii, frânghierii, macelarii, cojocarii, tesatorii, croitorii, cizmarii, lacatusii, dogarii, barbierii, fierarii, şi turnul cu ceas erau construite, aparate şi reparate de catre mestesugarii grupati în aceste organizaţii profesionale. Oraşul nu a putut fi cucerit, desi a suportat câteva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor). Edificiile civile îmbina stilurile baroc şi renascentist, cele două mari biserici stilul gotic târziu; în timp se vor mai adauga stilurile Rococo, Neogotic, Goticul venetian şi secesion.

Complexul arhitectonic edificat în etape pe parcursul secolelor XIII-XVIII îsi datorează faima pe care o are în prezent şi personalitatilor mai mult sau mai putin celebre: primarul Stephanus Ma, cronicarul Georgius Krauss, farmacistul Andreas Bertram, preotul, carturarul şi publicistul Ilarie Chendi. În mod deosebit s-au remarcat Michael Freiherr von Melas, fiu al parohului sighisorean, general de cavalerie şi comandant suprem al armatei austriece în lupta de la Marengo, Herma Oberth, savantul care a urmat Scoala din Deal, a trait o perioada la Sighişoara si, prin pasiunea sa, a contribuit mult la patrunderea omului în cosmos.

O mare parte a faimei oraşului de astazi se datorează celei mai celebre personalitati istorice - la ora actuala - dintre toate personalitatile care au avut tangenta cu Sighişoara, voievodul Vlad Tepes, supranumit Dracula, fiu al voievodului Tarii Românesti Vlad Dracu. Este paradoxal, fiindca legenda creata se bazează pe calitati şi actiuni straine celebrului voievod. Totul are ca punct de plecare pedepsele exemplare aplicate de Vlad Tepes adversarilor sai, într-o zona europeana mai toleranta şi unor adversari care au amplificat intransigenta sa, însa mai ales amatorilor de senzational, de publicaţii şi filme cu vampiri, începând de la sfârsitul secolului al XIX-lea pâna în prezent.

Vlad Tepes - Dracula s-a nascut probabil in Sighişoara, tatal sau locuind între anii 1431-1436 si în oraşul-cetate Sighişoara. Prin Sighişoara, celebrul Dracula a trecut în 1476, ultimul an al vietii, spre ultima şi scurta sa domnie in Tara Româneasca.

Cu Sighişoara actuala, legatură celebrului personaj istoric este asigurata de vechea şi acum celebra casa supranumita "Vlad Dracu", situata în zona centrala a cetaţii - apartinatoare autoritatilor cetaţii medievale - totodata şi fosta casa a corpului de paza, posibil de oaspeti, în care exista posibilitatea sa fi fost gazduit Vlad Dracu şi cei apropiati lui.

Turnul, care a functionat ca sfat al oraşului pâna la 1556, judecatorie şi corp de garda pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea, cuprinde din 1899 Muzeul de istorie, unde pot fi vazute: ceramica din epoca bronzului, vase rituale dacice, ceramica romana, instrumente medicale şi famaceutice din timpul celebrului farmacist Andreas Bertram (1670) şi din timpul Mariei Tereza, mobilier variat (se remarca cel cu intarsie), mari mecanisme de închidere a portilor cetaţii, arme, un exemplar din primele ceasuri de perete, realizat în secolul XVI în sud-vestul Germaniei, precum şi evoluţia mecanismului ceasului din turn, existent din secolul XVI, având figurinele reprezentând zeitati romane pentru fiecare zi din saptamâna.

Scopul tezei constă în studierea potenţialului turistic de agrement a oraşului sighişoara ca singura cetate medievală din europa, locuită şi în prezent.

Obiectivele tezei sunt:

1. evaluarea din punct de vedere teoretic a noţiunilor de bază din domeniul turismului şi a turismului de agrement

2. evaluarea din punct de vedere a potenţialului turistic a localităţii

3. analiza oportunităţilor de agrement existente

Elaborarea lucrării s-a bazat pe aplicarea următoarelor metode: Metoda analizei istorice, folosită pentru cercetarea teoretică a turismului de agrement din cetatea Sigişoarei. Metoda analizei logice, utilizată cu incidenţă maximă pe tot parcursul tezei, în special în procesul sintetizării opiniilor diferiţilor autori privind cetatea Sigişoara şi potenţialul ei turistic.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND AMENAJAREA ÎN SCOPURI TURISTICE ORAŞ MEDIEVAL

1.1. Definirea conceptelor cheie: turism şi agrement

În cadrul sectorului terţiar putem localiza turismul şi industria ospitalităţii prin însăşi conţinutului activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv prin complexul de prestaţii pe care le furnizează în piaţă. Într-o economie naţională, importanţa turismului şi a ospitalităţii creşte de la an la an.

Mutaţiile social-economice din prezent au creat şi dezvoltat turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale. Prima definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din 1940: Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare. Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general. Turismul poate fi definit ca o industrie bazată pe servicii, care înglobează o serie de componente tangibile şi intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac parte:

- Serviciile de transport;

- Serviciile de ospitalitate – cazare şi alimentaţie;

- Serviciile conexe (complementare) – bancare, asigurare şi securitate.

Elementele intangibile sunt: odihnă şi relaxare, cultură, aventură, experienţe noi.

Potrivit definiţiei, putem identifica în cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele având câteva componente de produse şi servicii, aşa cum se observă în Figura nr. 1.1.

WTO defineşte turismul şi industria turistică astfel: În domeniul turismului trebuie incluse toate activităţile pe care o persoană le poate realiza într-o călătorie, în diverse scopuri: vacanţă, business etc., într-o zonă diferită de locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an consecutiv. În concluzie, pentru ca o călătorie să aparţină domeniului turistic trebuie să fie caracterizată prin aceste 3 aspecte în mod simultan.