Turismul Balnear

Introducere

Turismul balnear se detaşează în cadrul celorlalte forme de turism datorită multiplelor beneficii sociale şi economice pe care le aduce ca urmare a efectelor pozitive pe care acesta le are asupra stării de sănătate fizică şi psihică a oamenilor.

În condiţiile actuale, în care pe plan mondial se manifestă tendinţa de înlocuire treptată a tratamentelor alopate cu unele mai blânde, mai puţin toxice cum sunt cele bazate pe factorii naturali de cură, paralel cu mutarea centrului de greutate dinspre tratare spre prevenire, rolul turismului balnear devine din ce în ce mai important. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, tendinţele manifestate pe plan mondial evidenţiază o evoluţie pozitivă a cererii pentru componenta „wellness” din cadrul turismului de sănătate.

Creşterea economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului modern aduc, pe lângă aspectele pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului, dezechilibrele alimentare calitative şi cantitative, intensificarea acţiunii patogene a mediului ambiant asupra organismului uman datorită poluării fizice şi chimice, care au impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei.

În vederea diminuării impactului acestor efecte negative, tot mai mulţi turişti aleg ca destinaţie de vacanţă staţiunile balneare. Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziţie pe piaţa turistică internaţională este în creştere continuă.

Dintre ţările Europei Centrale şi de Est, ce au devenit state membre ale Uniunii Europene, România are avantajul oferit de cantitatea şi calitatea factorilor naturali de cură, unii cu valoare de unicat, dar şi dezavantajul unei baze tehnico-materiale depăşite.

Cu toate acestea, printr-un program realist de dezvoltare generală a turismului,

turismul balnear, la rândul său, se poate repoziţiona pe piaţa turismului românesc şi pe

piaţa turismului balnear european.

Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de a căror calitate depinde reuşita acestei acţiuni, care se poate concretiza atât în creşterea cererii pentru turismul balnear românesc şi integrarea staţiunilor balneare din ţara noastră în topul celor cu o bună cotă de piaţă din Europa, cât şi în determinarea unui număr cât mai mare de turişti români să aleagă ca destinaţie de vacanţă o staţiune balneară.

Strategiile naţionale de dezvoltare a turismului din România, trebuie să armonizeze strategiile elaborate la nivel regional, local şi al fiecărei staţiuni, ţinând cont şi de strategiile europene, în vederea evidenţierii bogăţiei ofertei româneşti de acest gen şi pentru a trezi interesul turiştilor străini atraşi spre staţiunile balneare din statele dezvoltate ale Uniunii Europene nu numai de calitatea ofertei dar şi de promovarea susţinută a acesteia.

Tocmai de aceea, avantajele deosebite oferite României de importantul potenţial balnear de care dispune trebuie să se transforme într-un avantaj competitiv, care în condiţiile unei strategii adecvate să devină unul dintre elementele cheie ale turismului românesc.

Pornind de la aceste premise, lucrarea îşi propune să evidenţieze principalele direcţii de dezvoltare a turismului balnear în spaţiile urbane cu tradiţie în domeniu şi, pe baza acestora să contureze posibile strategii de dezvoltare, ce ar permite turismului balnear românesc să devină competitiv.

Lucrarea este structurată în patru capitole, în care am încercat să surprind aspectele cele mai importante ale turismului balnear. În primul capitol intitulat „Identitatea turismului” am scos în evidenţă faptul că turismul balnear este o activitate practicată încă din Antichitate dar în funcţie de tendinţele vremurilor mereu în schimbare şi-a îmbogăţit conţinutul, mărindu-şi sfera de activitate.Tot în acest capitol am tratat modul în care sunt valorificate în mod diferit resursele necesare turismului balnear în principalele ţări din Europa în care se practică această formă de turism.

Unii termeni apar cu o frecvenţă sporită în lucrare, prin urmare aceştia au fost definiţi în acest prim capitol al lucrării.

Al doilea capitol numit „Amenajarea staţiunilor balneare în spaţiile urbane” tratează aspecte ale turismului balnear practicat în România, locul turismului balnear în cadrul formelor de turism practicate pe teritoriul ţării noastre, modul în care sunt valorificate resursele specifice precum şi o analiză comparativă a ofertei balneare româneşti şi a celei europene.

Capitolul al treilea reprezintă un studiu de caz realizat individual la Societatea Comercială de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţilor de Muncă „ T.B.R.C.M ” S.A – sucursala Nicolina. Ca urmare a stagiului de cercetare desfăşurat la staţiunea balneară Nicolina, în capitolul patru al lucrării am trasat o parte din opiniile personale pe care mi le-am format în urma discuţiilor cu managerii sucursalei Nicolina şi a consultării unor documente ale societăţii.