Turismul balnear - Băile Balvanyos

Capitolul I

Turismul balnear – prezentare generala

Turismul balnear poate fi cosiderat cel mai vechi tip de practicare a activitatilor turistice. Necesitatile legate de refacerea si tratament au determinat oamenii sa caute efectele binefacatoare, tamaduitoare ale apelor termale si minerale, ale namolului si ale curei heliomarine, inca din antichitate. Sunt cunoscute vechile statiuni cladite de Imperiul Roman in Romania-Baile Herculane (Herculanum) si Geoagiu-Bai (Gennisa).

Inca din cele mai vechi timpuri , izvoarele de ape minerale si termale, namoluri terapeutice au fost valorificate initial prin mijloacele rudimentare, pentru ca oferta statiunilor balneare in prezent sa fie deosebit de diversificata si destinata atat turismului social si de masa, cat si celui de lux.

Romania datorita asezarii geografice si structurii geologice complexe a scoartei pamantului, dispune de o mare bogatie de factori naturali de ape minerale, mofete, namoluri, lacuri terapeutice - raspandite cu generozitate pe aproape intreaga suprafata a tarii. In Romania exista aproape toate tipurile de ape cunoscute - oligominerale, alcaline, alcalino-feroase, carbogazoase, feruginoase, arsenicale, clorurate-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive, etc. cu o foarte mare varietate in privinta compozitiei chimice, a gradului de mineralizare si a temperaturii lor.

Mofetele (emanatii naturale de gaze terapeutice ) contin bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat, iar namolurile terapeutice (peloidele de la grecescu pelos = mal) se formeaza in conditii specifice naturale, in urma proceselor geologice si biologice si sunt folosite in terapie dupa o prealabila pregatire prin amestecarea, macinare, incalzire sau imbogatire cu ape minerale. Namolurile terapeutice pot fi de tip sapropelic, de turba sau mineral. Utilizarea namolurilor in terapie isi are debutul in a doua jumatate a sec. XIX-lea la Techirghiol (sapropelic) si Vatra Dornei (namol de turba de la Copaceni si poiana Stampei), extinzandu-se in tirnp la terapia practicata in diferite statiuni balneo-climaterice de pe litoralul Marii Negre.

Categorii de statiuni sau centre balneare:

Statiuni balneare localizate langa sursa de izvoare minerale, termale, mofete, lacuri terapeutice, apa marii. Statiuni balneare create "artificial", fara factori naturali de cura sunt, bazate mai ales pe tratamente profilactice sau intretinere, pe baza de plante, namoluri (aduse din alte situri) etc.

Factori naturali de cura:

Apele minerale si termale au rezultat fie din dezvoltarea masiva sarurilor din masivele de sare sau diverse orizonturi sau depozite cuaternale, fie prin spalarea , in drumul apelor spre suprafata terestra a unor roci cu mineralizatii diferite. O apa pentru a fi considerata minerala, ea trebuie sa contina cel putin 1 gr. de saruri minerale dizolvate la 1l de apa, elemente chimice sau gaze cu actiune farmaco-dinamica sau sa aiba la izvor o temperatura de minimum + 20°C si sa posede o actiune curative stiintific recunoscuta.

Dupa calitatea lor fizico-chimice apele minerale pot fi:

- in functie de caracteristicile hipotermale (20-36°C), mezotermale (36-42°C) si hipertermale peste (42°C);

- in functie de caracteristicile osmolare: ape hipotone, izotone si hipertone datorita presiunii osmatice a sangelui;

- in functie de caracteristicile chimice: ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, cloruro-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfurate si radioactive.