Turismul Balnear în Muntenia

1. Pozitia geografica a regiunii Sud Muntenia

Muntenia este o regiune istorica din sudul Romaniei. Limitele sale sunt: la nord muntii Carpati (care o delimiteaza de Transilvania), la vest raul Olt (care o separa de Oltenia), la sud si est fluviul Dunarea (care o delimiteaza de Bulgaria si Dobrogea), iar la nord-est raurile Milcov, Putna si Siret (dincolo de care se afla Moldova). Are in componenta actualele judete si unitati administrative: Arges, Braila, Buzau, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Ilfov, Prahova, Teleorman (fara comuna Islaz), Municipiul Bucuresti. De asemenea, segmentele situate de est de raul Olt din judetele Valcea si Olt, precum si sudul judeţului Vrancea (la sud de Milcov) fac parte din regiunea istorica Muntenia.

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi

economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei. Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă.

Pozitia geografica a Munteniei, configuratia variata a reliefului si dezvoltarea economico-sociala contemporana constituie premisele existentei unui bogat si divers potential turistic, a unor resurse (naturale si antropice) de mare valoare si complexitate.

2. Potentialul turistic natural

Cadrul natural de o mare diversitate, cu o structura variata si un grad de atractivitate ridicat raspunde unei game largi de cerinte, asigurand Munteniei multiple posibilitati de afirmare in plan turistic. Dintre componentele acestuia, relieful – exprimat printr-o paleta generoasa de forme: munti, dealuri si podisuri, campii, chei – ofera conditii pentru o complexa exploatare turistica si situeaza Muntenia intre cele mai apreciate destinatii din Romania.

Teritoriul Regiunii are trei forme de relief, care se succed de la nord (dinspre culmile Muntilor Fagaras - cea mai semeata creasta montana din tot lantul Carpatilor Romanesti; aici se intalnesc cele mai mari altitudini din tara noastra - Vf. Moldoveanu, 2544m, Vf. Negoiu, 2535m.) catre sud (Campia Romana) avand intre ele o diferenta de inaltime de 2,500 m. Structura formelor de relief : 70,7 % campie, 19,8 % deal, 9,5 % munte.

Factori naturali de cură balneară

Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul Munteniei conţine o varietate de resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre. Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice, care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi în Muntenia, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura, umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament. Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.

A. Apele minerale

Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de geneza lor. Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic. În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C), izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C). Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale. O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile fizico-chimice ale apei minerale.

Astfel, apele minerale reci, cuprind :

- ape oligominerale

- ape minerale carbogazoase

- ape minerale clorurato-sodice pure

- ape minerale sulfatate (Sărata Monteoru, Amara,);

- ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor

clorurate, sodice, alcaline ( Pucioasa, Săcele);

- ape minerale feruginoase

- ape minerale arsenicale

- ape minerale iodurate

- ape minerale radioactive

B. Apele termominerale

Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă.

C. Apa lacurilor terapeutice

Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit.

Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte:

- lacuri de liman;

- lacuri de câmpie;

- lacuri din masivele de sare.

Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin. In Muntenia nu se gasesc astfel de lacuri.

Lacurile de câmpie sunt Amara, Balta Amară, Movila Miresii, Sărat-Brăila. Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice externe.

Lacu Sarat este de fapt format din doua lacuri, despartite de o sosea si de o linie ferata, lacuri ce comunica intre ele printr-un canal subteran special amenajat. Primele stabilimente pentru bai calde au fost construite aici inca din 1875. Cercetarile ulterioare si analizele chimice ale apei lacului au demonstrat o concentratie puternica de saruri minerale si faptul ca namolul de aici dispune de o eficienta terapeutica analoga lacurilor din Suedia, Italia sau Austria. Dar istoria acestui loc pare a fi mult mai veche: se spune ca proprietatile terapeutice uimitoare ale apei si namolului de aici au fost descoperite de Vlad Tepes pe la 1400. Aici, la Lacu Sarat, se vindecau ostasii si caii raniti in lupte.

Lacu Sarat (1,72 km˛, adancimea maxima 1,5 m) prezinta importante rezerve de namol sapropelic si apa minerala hipertonica, continand compusi ai sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului (mineralizare 70 - 84 g/ litru), folosite pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative, inflamatorii (spondiloze cervicale, dorsale sau lombare, artroze, poliartroze, tendonite, tendimiozite, periartrite scapulohumerale), boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica), dermatologice (psoriasis, ichthyosis, dermatita keratotica, neurodermatite, etc.), endocrine (benigne, hipotiroidism, hipoovarianism pubertal), afectiuni ale sistemului nervos periferic (pareze usoare, neurite, sciatica si sechele dupa poliomelita), a starilor post-traumatice (dupa operatii pe muschi, tendoane si articulatii, dupa luxatii si fracturi), respiratorii (bronsite cronice, traheolaringite, laringite) si alte boli .