Turismul Balnear în Stațiunea Amara

CAPITOLUL I. JUDEŢUL IALOMIŢA

I.1 Scurtă prezentare a judeţului Ialomiţa

- Aşezare

Judeţul Ialomiţa, situat în sud-estul României, pe cursul inferior al Ialomiţei, cuprinde 2/3 din Cîmpia Bărăganului. Are o suprafaţă de 6211 km2, ceea ce reprezintă 2,6% din teritoriu Reşedinţa judeţului este oraşul Slobozia.

- Suprafaţa. 7.095 km². Este unul dintre cele mai întinse judeţe ale ţării.

- Cadrul natural

Cea mai mare parte a judeţului este un câmp înalt şi uscat, Bărăganul propriu-zis, cuprins între Dunăre şi Ialomiţa, adică încadrat între zone joase şi umede (lunci şi bălţi). Judeţul cuprinde totuşi şi o parte a câmpiei de pe stânga Ialomiţei. Câmpul Bărăganului propriu-zis este, în general, foarte neted ; totuşi, către Dunăre, el coboară în mai multe trepte (terase) şi este tăiat de câteva văi scurte, care înlesnesc coborârea spre baltă ; spre râul Ialomiţa e neregulat, vălurat şi mai înalt, din cauza dunelor pe care le-a construit aici Crivăţul, din aluviunile nisipoase ale râului vecin.

- Climă şi ape

Clima este continental de stepa, cu veri calduroase si ierni reci. Temperatura medie anuală este de 10.3°C (in luna iulie, temperatura medie este de 22°C, iar în luna ianuarie este de -3°C). Precipitatiile sunt reduse, iar umiditatea medie anuală ajunge la 63%. Iarna, predomină vânturile din nord-est caracteristic fiind crivăţul.Reţeaua hidrografică este reprezentată de Dunăre cu braţul Borcea, Ialomiţa şi de o serie de lacuri, legate în exclusivitate de cursurile de apă, printre care mai importante sînt Amara, cu proprietăţi terapeutice datorite mineralizării apelor sale, Fundata, Mostiştea, Strachina, Vlad Ţepeş, Gălăţui cu Potcoava, Sărătuica etc.

Bazinul Ialomiţa are cea mai mare extindere în zona muntoasă, deoarece după confluenţa cu Prahova, cu excepţia câtorva afluenţi (Sărata) şi a limanelor fluviatile (Bălţeni, Snagov, Căldaruşani, Fundata , Amara, Iezer) care nu au toate scurgere, cursul se prezintă ca un canal de scurgere.

- Vegetaţie

Cu excepţia marginii estice unde se mai întâlnesc puţine pâlcuri de stejar închirciţi şi apăraţi cu brâuri de salcâmi, tot restul judeţului a fost, până nu de multă vreme, o stepă cu păioase, tipică. Au mai rămas de altfel şi acum câteva petice, după care ne putem da seama de compoziţia ei floristică: graminee dominante, în asociaţie cu plante spinoase (ciulini, scaieţi, holeră, centauree, etc.), pelinuri, lumânărică, euforbii ( laptele cucului), cucută, etc.

I.2. Amara

- Aşezare şi istoric

Situată în Bărăganul Ialomiţean (la 7 Km de Slobozia, reşedinţa de judeţ), Amara este menţionată documentar cu această denumire din anul 1882, deşi urme de locuire pe teritoriu au fost descoperite şi datează de la sfârşitul epocii de pietră.

Primele aşezări stabilite în actualul teritoriu al localităţii au fost consemnate în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniţi din părţile Făgăraşului şi Muscelului, cărora li s-au alăturat alte grupuri de pastori între anii 1864-1866. Acestia şi-au construit bordeie şi colibe în preajma lacului, formând aici un cătun ce aparţinea de comuna Slobozia. La 1 aprilie 1903 Amara devine comună, având în componenţa sa şi satul Motalva. Amara a luat fiinţă prin aplicarea Legii însurăţeilor din 1879, când au primit pământ aici oamenii veniţi atât din judeţ cât şi din judeţele învecinate (Buzău, chiar şi zona Făgăraşului). În 1974, în componeţa comunei Amara au intrat 2 sate: Motalva (sat desfiinţat între 1974-1977) şi Amara Nouă (sat situat pe teritoriul comunei Amara).În aprilie 2004, Amara a devenit oraş, potrivit Legii nr. 83/7.04.2004. Dar, prin efortul susţinut al comunităţii amarene, este păstrată şi perpetuată memoria locală, cu elemente preponderent rurale, dar şi recent urbane.

Statiunea a fost atestată documentar înca din timpul domnitorului Matei Basarab, însa primele băi calde au fost construite în anul 1905. În timpul Primului Război Mondial, acestea au fost distruse. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial s-au construit primele utilităţi destinate tratamentelor şi s-a amenajat plaja din jurul Lacului Amara, plajă folosită pentru băi de soare.