Turismul balnear - oportunitate de relansare pentru România

INTRODUCERE

Prin poziţia sa geografică, România dispune de o mare varietate de resurse naturale, care dau posibilitatea practicării unei game diverse de forme de turism. Una dintre aceste forme de turism o reprezintă turismul balnear.

În România, turismul balnear reprezintă un sector esenţial al industriei turistice datorită particularităţilor sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din rezervele de ape minerale ale Europei este concentrată în România, sunt cunoscute şi omologate peste 400 localităţi şi puncte de resurse balneare (peste 2000 izvoare omologare ), calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare şi în multe situaţii, chiar superioare celor existente în staţiunile consacrate pe plan mondial. Însă, din păcate, sub 7% din rezerve sunt utilizate. Din cele 160 de staţiuni româneşti de profil, doar 42 sunt atestate, iar cele mai cunoscute sunt: Băile Herculane, Băile Felix, Călimăneşti –Căciulata, Băile Govora, Covasna, Sovata, Vatra Dornei, Eforie Nord care oferă condiţii pentru tratamentul numeroaselor afecţiuni.

Dintre toate segmentele ofertei de turism din România, turismul balnear este singurul care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate (substanţele minerale existente acoperă întreg registru terapeutic cunoscut şi practicat pe plan mondial), practic inepuizabil.

Însă, deşi situată în rândul ţărilor cu potenţial turistic balnear divers şi bogat, România nu a reuşit să-l valorifice la adevărata valoare, fapt evidenţiat printr-un volum relativ scăzut al circulaţiei turistice interne şi internaţionale şi al încasărilor, mai ales in valută. Pentru a face oferta turistică balneară atractivă, sunt necesare investiţii în baza tehnico-materială şi infrastructură şi de asemenea concepute o serie de strategii de marketing.

Strategiile de marketing turistic din ţara noastră trebuie să aibă în vedere crearea unui produs bazat pe caracteristicile proprii industriei ospitalităţii din ţara noastră, a unui produs competitiv, de calitate, care să satisfacă cerinţele cât mai multor segmente de turişti. Astfel, pot fi adaptate o serie de strategii în funcţie de componentele mix-ului de marketing.

CAPITOLUL 1

TURISMUL - FENOMEN ECONOMIC ŞI SOCIAL

1.1. CONCEPTE DE BAZĂ FOLOSITE IN INDUSTRIA TURISTICĂ

Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii având caracter turistic1.

Pe de altă parte, creşterea numărului şi diversificarea tipologică a celor implicaţi în organizarea şi gestionarea călătoriilor – administraţii naţionale de turism, organisme profesionale, colectivităţi locale, institute de cercetare – precum şi realizarea obiectivelor lor vizând evaluarea pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor, valorificarea resurselor umane şi altele au accentuat cererea de informaţii turistice.

A avut loc, în acest context, o lărgire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite; ca urmare, au apărut dificultăţi în cunoaşterea şi evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibilităţile realizării unor comparaţii internaţionale relevante. Se impunea, în aceste condiţii, adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului şi dezvoltarea unei terminologii comune. Aceste obiective şi-au găsit rezolvarea în recomandările Conferinţei internaţionale asupra statisticii voiajelor şi turismului, Ottawa, 1991, recomandări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de Statistică a Naţiunilor Unite.

La baza propunerilor formulate cu prilejul reuniunii de la Ottawa a stat o serie de principii între care:

- valorificarea experienţei acumulate de-a lungul timpului în definirea conceptelor;

- caracterul simplu şi clar al definiţiilor;

- urmărirea, cu prioritate, a unor scopuri statistice;

-compatibilitatea cu normele şi clasificările internaşionale în alte domenii, în special cu cele de interferenţă ale turismului (demografic, transport, comerţ şi industrie, migraţie, balanţă de plăţi etc.).

Clasificările propuse şi adoptate au vizat o gamă largă de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri: