Turismul Culinar

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Turismul Culinar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

1. Generalități și definiții
2. Dezvoltarea turismului culinar
3. Forme de organizare-practicare
4. Principalele piețe sursă ale turismului culinar
5. Gastronomia internațională
5.1. Bucătăria franceză
5.2. Bucătăria spaniolă
5.3. Bucătăria italiană
5.4. Bucătăria indiană
5.5. Bucătăria japoneză
6. Gastronomia românească
6.1. Bucătăria dobrogeană
6.2. Bucătăria ardeleană
6.3. Bucătăria moldovenească
6.4. Bucătăria bănățeană
6.5. Bucătăria muntenească
6.6. Bucătăria oltenească
7. Fapte și statistici
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

1. Definiții și generalități

Deși putem spune că turismul culinar a început încă de când europenii călătoreau luni de zile pentru a aduce ceaiurile şi mirodeniile asiatice în oraşele natale, se consideră că turismul culinar ca sector al industriei turistice a apărut nu mai repede de anul 2001. atunci când preşedintele în funcţie al Asociaţiei internaţionale de turism culinar (ICTA) a lansat documentul - program cu viziunea şi principiile directoare ale acestei noi afaceri.

Fundamentul turismului culinar este constituit de ideea că mâncarea este o atracţie turistică la fel ca şi celelalte. Mai mult, se presupune că mâncarea contează cca. 40 % din satisfacţia totală generată de consumul produsului turistic.

Definiţia ICTA în sens larg a turismului culinar ne informează că este vorba de "căutarea unor experienţe culinare unice şi memorabile, de orice fel". Deoarece servirea mesei este o activitate încărcată de semnificaţie rituală într-o cultură, se consideră că turismul culinar este un subtip al turismului cultural, în timp ce turismul vinului, turismul berii şi spa-turismul ar fi subtipuri ale turismului culinar.

Turismul culinar nu înseamnă exclusivitate sau pretenţii. Turistul pornit către acest tip de experiență încearcă satisfacţii unice şi memorabile nu neapărat în restaurante luxoase de cât mai multe stele, în crame de extra înaltă clasă, ci şi într-o micăşi obscură patiserie, într-un bar sau o mică cafenea de pe o stradă mai puţin cunoscută pe care o cunosc numai localnicii. Consumarea meniurilor extrem de pretenţioase şi luxoase este domeniul "turismului pentru gurmanzi" (gourmet tourism), acesta fiind un subtip al turismului culinar.

Turismul culinar include experienţe "autentice" relaţionate la prepararea şi modalitatea de consumare a hranei. El depăşeşte limitele informării din ghidurile şi meniurile restaurantelor sau servirea mesei la restaurant. Experienţa culinară poate implica vizitarea şcolilor de bucătărie şi a magazinelor cu ustensile culinare, lecturarea şi colecţionarea cărţilor de bucate, participarea la tururi culinare, tururi de vizitare a experţilor bucătari consacraţi, consultarea ghidurilor şi a meniurilor, vizitarea cramelor, a distileriilor, a braseriilor (fabrici de bere), a producătorilor de alimente, a manufacturilor de alimente, în general a tuturor atracţiilor culinare.

2. Dezvoltarea turismului culinar

Din 2003, industria turismului culinar s-a înscris într-o dezvoltare accelerată, după unii indicatori turistici cunoscând chiar o creştere anuală exponenţială. Fenomenul este demonstrat prin creşterea audienţei publicului care urmăreşte emisiuni culinare incluse în cadrul emisiunilor de călătorie.

Anul 2007 a fost considerat, de unii specialişti din industria ospitalităţii, anul artei culinare. În 2007, ICTA împreună cu Asociaţia industriei legate de călătorii (Travel Industry Association of America) şi revista Gourmet Magazine au efectuat o largă cercetare sociologică din care au reieşit unele concluzii interesante . Astfel, s-a constatat existenţa unui segment de populaţie foarte instruit care practică acest gen de turism. De asemenea, a ieşit în evidenţă faptul că turiştii culinari cheltuiesc pentru experienţele gastronomice cca. 50 % din bugetul total alocat călătoriei, faţă de numai 20-30 % cât alocă ceilalţi turişti.

Mâncărurile locale au un bogat potential pentru a spori durabilitatea în domeniul turismului; contribuie la autenticitatea destinației; consolidarea economiei locale, precum și protejarea mediului. Sunt turisti ce prefera sprijinirea economiei locale sau protejarea mediului prin evitarea alimentelor care au fost transportate pe distanțe lungi.

Campaniile de marketing ale destinațiilor din întreaga lume arată că există o legătură puternică între turism și gastronomie. Cu toate acestea, există puține dovezi clare, pentru a demonstra dacă există sau nu este un segment de piață al turismului gastronomic. În orice caz, gastronomia joacă un rol major în modul în care turiștii experimenteaza destinația turistică și indică faptul că unii dintre ei vor reveni la aceeași destinație pentru a-i savura gastronomia unică. Pentru a urma această direcție, din ce în ce mai multe campanii de marketing ale destinatiilor turistice se axeaza acum pe elementul gastronomic ca principal element al produsului turistic.

Conform Centrului de Studii pe Teren din Barcelona (Barcelona Field Studies Centre ) există 5 tendințe majore ce impun considerarea turismul culinar în studiile de marketing ale destinatiilor turistice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Turismul Culinar.doc

Bibliografie

Ilieș Gabriela, Turism urban, 2008, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Soare Ionica, Turism: Tipologii și destinații, 2004, Editura Credis, București
http://bucataria-lumii.blogspot.ro/
http://gastronomie.ele.ro/
http://www.independent.co.uk/
http://www.bucataria-romaneasca.ro/