Turismul de Itinerariu din Franța

CAPITOLUL I. Localizare şi date generale

Franţa este o ţară situată în vestul Europei, cu o populaţie de aproximativ 63 de milioane de locuitori, o suprafaţă de 674.843 km² şi o densisitate de 112 loc.⁄km².

Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Ile-de-France a cărei capitală este Parisul. Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei euro şi a spaţiului Şchengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8.

Republica Franceză este un stat unitar fiind o democraţie organizată ca o republică semi-prezidenţială. Este o naţiune dezvoltată având cea de-a cincea economie mondială din 2008. Valorile pe care aceasta le apără şi de care se simte foarte ataşată sunt exprimate în Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului.

Din punct de vedere militar Franţa este membră a NATO şi este una din cele şapte ţări deţinătoare în mod oficial ale bombei atomice. Este considerată una dintre marile puteri de după cel de al Doilea Război Mondial.

Franţa a fost ăntotdeauna o ţară guvernată de la centru. Regii au condus ”marea naţiune” franceză de la Paris. Cel mai cunoscut dintre aceştia a fost Regele Soare Ludovic al XIV-lea (1638-1715). După abolirea monarhiei şi mai apoi a imperiului, locul regelui a fost luat de preşedintele ţării.

După al doilea război mondial, preşedintele Charles de Gaulle a transformat rapid Franţa dintr-o ţară în ruine într-unul dintre cele mai dezvoltate state din vest. De decenii, Franţa este consecventă în dorinţa sa de a colabora cu vecinii europeni. O dovadă în acest sens este Tratatul de la Maastricht din 1990, una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene. În prezent, Franţa continuă să îşi menţină poziţia de a patra putere economică a lumii, dar evenimentele din ultimii ani nu îi permit să se culce pe lauri. Scăderea producţiei afectează mineritul, industria oţelului şi industria textilă, făcând necesare reduceri de personal. Regiunile industrializate din nord îşi revin cu greu în urma acestui şoc. Agricultura este şi ea afectată. Deşi este cel mai mare exportator de cereale din lume (după SUA), Franţa se confruntă cu un nivel ridicat de şomaj la sate. Prin urmare, „marea naţiune” trebui să accepte o majorare semnificativă a bugetului destinat obiectivelor sociale.

Deşi terenurile muntoase nu lipsesc, Franţa este, mai degrabă, o ţară a câmpiilor. Pe două treimi din teritoriul său, altitudinile nu depăşesc 250 de metri. Dacă am trasa o linie imaginară din nord-estul în sud-vestul ţării, am putea observa că la vest de acesta se află două câmpii fertile: Bazinul Parisului, în jurul capitalei, şi Bazinul Gasconiei, la sud-vest. La est de această linie se ridică masivele muntoase: Munţii Vosgi, Masivul Central şi cele mai înalte lanţuri, Alpii şi Pirineii. Valea îngustă al Ronului străbate Franţa de la nord la sud, şi formează o deltă acolo unde râul se varsă în Mafrea Mediterană, în apropiere de Marsilia.

Coastele Franţei sunt foarte diferite unele de altele: pietroase şi abrupte în Bretania şi în Provenţa; joase şi nisipoase în Gasconia şi Languedoc; sălbatice şi inaccesibile în regiunea Camarque. Clima blândă, diversitatea peisajelor şi a plajelor (celebra Coastă de Azur), monumentele de arhitectură, cultura specifică şi rafinata bucătărie franceză fac din această ţară, pe unde curg Sena, Loara şi Ronul, una dintre destinaţiile favorite ale turiştilor din lumea întreagă.

Începând din anii 1990, Franţa se situează în fruntea ţărilor turistice cu peste 75,121 milioane sosiri turistice internaţionale (STI) în 2004, adică 124 STI∕100 locuitori, fără a lua în calcul şi numărul considerabil al vizitatorilor (turişti de o zi) din regiunile de frontieră.

Infrastructura sa turistică, în principal baza de cazare, este prodigioasă; ea dispune de 615.402 camere de hotel şi unităţi asimilate, care au înregistrat în 2004 un volum de înnoptări de 1 577 828 de nopţi, din care 561 294 aparţin nerezidenţilor şi 1 016 534 rezidenţilor. Franţa dispune de toată seria de „generaţii” de staţiuni turistice- în general trei, atât litorale, montane, cât şi balneare, disipate pe întreg teritoriul naţional, astfel încât putem spune că teritoriul său este „larg turistificat”.

Faţă de ansamblul marilor regiuni turistice franceze, două se detaşează cu pregnanţă pentru frecvenţa ridicată a turismului internaţional: Parisul şi regiunea pariziană şi Coasta de Azur.

Parisul şi regiunea sa limitrofă este, începând din secolul luminilor ( al XVIII-lea), un loc predilect al vizitatorilor străini.

Creaţie geniului raţionalist francez, oraşul este un adevărat magnet care dispune de o paletă, am putea spune completă, de atracţii: monumente şi ansambluri arhitectonice reprezentative artei gotice, neoclasice şi moderne. Printre acestea se cuvine amintite palatele Louvre, Tuilleries, Grand Palais, ca şi cele de la periferie: Versailles, Fontainebleau, Chantilly, Vaux-le-Vicomte, ca să nu mai amintim de cele de pe Valea Loirei, unde peste 60 de castele fac dovada geniului creator şi a rafinamentului francez, Amboise, Azzay-le-Rideau, Blois, Oiron, Le Lude, Valencay ş.a. Acestora li se adaugă catedralele în stil gotic, stil care a apărut în acest spaţiu: Notre Dame din Paris, Chartres, Soissons, Beauvais ş.a.