Turismul - factor de dezvoltare rurală în regiunea Vatra Dornei

INTRODUCERE

Turismul rural şi agroturismul: este o categorie aparte de turism, cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulaţie turistică, derulare de programe, prestare de servicii de bază şi suplimentare), activităţi economice (predominant agricole dar şi de practicarea unor ocupaţii tradiţionale), precum şi modul de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei ce solicită acest tip de turism. El presupune dezvoltarea turismului în mediul rural, în strânsă corelaţie cu economia locală, ceea ce conduce la interdependenţa dintre aceste două laturi.

Prin potenţialul său, atât natural cât şi antropic, staţiunea Vatra Dornei, respective depresiunea Dornelor, se impune atât pe plan naţional cât şi internaţional, aflându-se în acelaşi timp printer principalele zone turistice ale României. Vatra Dornei prin resursele de apă minerală, factorii naturali de cură, potenţialul natural bogat cât şi cel antropic, au făcut posibilă dezvoltarea în timp a turismului în această zonă.

Această zonă oferă condiţii de desfăşurare a activităţilor turistice şi nu numai. În primul rând existenţa apelor minerale, cu proprietăţi terapeutice, turba, au condus la dezvoltarea unui turism balnear; poziţionarea oraşului într-o zonă montană deosebit de frumoasă au făcut posibilă amenajarea unor pârtii şi astfel dezvoltarea unor activităţi de agrement (spărturilor de iarnă, a drumurilor). La toate acestea se adaugă şi moştenirea etnofolclorică, istoricul acestor meleaguri, tradiţiile, portul popular, toate acestea oferind multiple posibilităţi pentru desfăşurarea turismului de agrement. Nevoia de diversificare şi de apariţie a unor noi forme de activităţi turistice, poluarea mediului urban, nevoia de linişte, de odihnă, au dus la apariţia unei noi activităţi, cea de agroturism şi turism rural unde cadrul natural favorabil a reprezentat elementul de bază.

Agroturismul în această zonă este o activitate nouă, ea fiind una complementară nu va înlocui niciodată activitatea de bază, acestea aducând noi locuri de muncă, pentru populaţia din zonă, şi a cărei pregătire profesională nu-i avantajează în găsirea unui loc de muncă.

Chiar dacă zona beneficiază de un potenţial turistic natural cât şi antropic, acest lucru nu este suficient pentru dezvoltarea unei activităţi turistice, fiind nevoie de dotări edilitare, infrastructură la un nivel destul de bun, dar şi să ofere oportunităţi de afaceri pentru investitorii străini, dar şi cei din ţară.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA STAȚIUNII VATRA DORNEI

1.1. Istoric

Bătrânii povestesc in legătură cu numele de Dorna a orașului următoarea legenda. Dragoș Vodă, descalecatorul Moldovei a venit sa vaneze in partile noastre. Aici a intilnit o fata frumoasa ca o zana, cu par balai si cu numele de Dorina. Dragos a plecat la vanatoare si intr-o padure deasa i s-a aratat o caprioara pe care a inceput sa o urmareasca. Caprioara iute de picior, a scapat insa mereu de sagetile vanatorului, dar ostenita, s-a oprit pentru o clipa sa-si traga sufletul langa un brad cu trunchiul gros.

Dragos a intins arcul si a tras. De dupa copac s-a auzit un tipat omenesc de durere si caprioara a facut un salt, dupa care s-a pierdut in padure. Dragos s-a apropiat de brad si a vazut ca in locul caprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina. Plin de remuscari Dragos a inmormantat-o chiar pe locul unde fusese ucisa si in amintirea ei a botezat locul si raul din preajma Vatra Dornei, devenita in timp Vatra Dornei de azi. Pe fata o chema Dorina, asa cum se numesc si astazi multe fete din partea locului si sunt alintate de cei apropiati Doruta sau Dorna.

Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Dornei datează din 14 mai 1600, urmând ca în anul 1775 Dorna să intre sub influenţa austriacă. Dintre istoricii mai vechi, numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenţa acestor locuri, (subiectul fiind tratat mai pe larg în lucrarea "Descriptio Moldaviae"), pe care le aşeaza într-o categorie cu cele din Vrancea .

O istorie a acestei zone bazată pe documente scrise nu există, singurele informaţii, incomplete şi ele, aparţin unor lucrări ca: "Monografia Moldovei" tipărită în 1889 de George de Catargi, Eduard Fischer şi Ladislau Zurkowschi sau în "Topografia Bucovinei" de dr. Daniel Vermea. Mai există de asemenea "Istoricul ocolului Câmpulungului" tipărit în 1960 de Teodor Bălan. În "Monografia Moldovei" precum şi în "Topografia Bucovinei" se susţine că în aceste părţi, pe la începutul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mică republică românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Câmpulungului. Cu circa 200 de ani mai târziu (1352) a devenit dependentă de noul principat al Moldovei întemeiat de Dragoş Vodă, populaţia acestui teritoriu sporind cu emigranţi veniţi din Ardeal.