Turismul în România

Argument

România deține atât elemente care au însemnătate pentru turism cât și o multitudine de mijloace care pot facilita activitățile specifice acestui domeniu.

Astfel, pentru a avea o bază într-un program complex de organizare și dezvoltare turistică a țării și a oricărui teritoriu trebuie să se plece de la inventarierea corectă a tot ceea ce există și la diferențierea de unități care să se poată înscrie într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine diferite vor avea o anumită alcătuire și funcționalitate, dar și legături care să asigure intercondiționarea și prin aceasta, unitatea sistemului. Pentru turism, stabilirea de unități taxonomice precise are o mare importanță care, pe de-o parte, reflectă un anumit nivel de resurse potențiale, iar pe de altă parte un minim de dotare (mijloacele), posibile la un moment dat, pentru valorificarea acestora. Dacă prima componentă poate fi privită ca fiind relativ fixă (mai ales în cazul elementelor specifice cadrului natural), cea de a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluții sau involuții în funcție de politicile economice aplicate.

Scara ierarhică normală, cel puțin pentru evaluarea potențialului turistic o constituie punctul turistic: localitatea (cu valențe turistice), centrul turistic, axa turistică, zona turistică, regiunea turistică la care, în cazul României, se poate adăuga provincia turistică.

În această situație se urmărește cunoașterea etapelor de dezvoltare, pentru ca în comparație cu fenomenul turistic european și global să poată fi apreciat obiectiv, făcându-se abstracție de perioadele de regres legate de factori de natură social-economici sau politici.

Obiectivele esențiale ale studiului de față, constă tocmai în cunoașterea patrimoniului turistic, a materiei prime neprocesate, sau parțial amenajate care se constituie ca factor fundamental, fără de care turismul ca fenomen și mai ales ca activitate economică majoră nici nu poate fi conceput. Un alt obiectiv este cel de a surprinde tendințele aparent aleatoare stimulate de noile orientări, de impactul cu procesul de privatizare și legislație, dar mai ales cele legate de inițiativele particular - familiare, mai ales în mediul rural care dă consistență și spațialitate și oferă noi posibilități și direcții de expansiune.

Analiza dezvoltării în timp a bazei materiale și legătura cu infrastructura generală aparținând altor domenii de activitate evidențiază o altă caracteristică a turismului, aceea de ramură de sinteză și cu sprijinire logistică reciprocă. Cunoașterea amenajărilor turistice, ca și volum și dimensiune, tipologie și repartiție spațială reflectă gradul de utilizare turistică și raportarea la; intensitatea, caracteristicile, regimul și proveniența fluxurilor turistice. Toate acestea se vor constitui ca argumente în evidențierea corelației între diversitatea potențialului și amenajărilor turistice, calitatea serviciilor și gradul de eficiență a acestora reflectată atât în volumul cererii, stimulate de oferta pieței turistice și mai ales în categoriile de turism (a tipurilor și formelor de turism practicate și practicabile).

Vom atinge idealul turistic ori de câte ori, călătorind, vom avea prilejul să ne bucurăm de “natură”, așa cum este ea, dar mai ales în manifestarea armonioasă cu munca și inteligența omenească. Obiectul imediat al oricărei forme de turism îl constituie aspectele mai mult sau mai puțin “artistice” ale naturii locurilor, natura cu toate însușirile: aerul, pământul, vegetația sau apa. Dar oricât de spectaculoase vor fi asemenea însușiri, ele pot da deplinătate numai în măsura asocierii lor “civilizației”, componentelor realităților sociale, istorice, economice privite ca atare, dar mai ales pe firul metamorfozelor lor în timp și spațiu.

În activitatea turistică internă se practică o gamă largă de forme și aranjamente turistice, determinate de modalitățile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de particularitățile organizării călătoriei. În multe locuri există oportunități pentru practicarea unor forme speciale de turism bazate pe atracții locale interesante sau neobișnuite. Aceste forme de turism pot fi dezvoltate la scară mai mare decât formele de turism tradiționale și în regiuni diferite. Oricum pentru comercializarea acestor forme de turism sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar autoritățile locale trebuie să înțeleagă modalitatea lor de dezvoltare înainte de asumarea unor riscuri suplimentare și de implicare a comunității locale, a oamenilor de afaceri în dezvoltarea lor.

Toate aceste informații m-au determinat să aleg și să dezvolt această temă, pe care am structurat-o în trei mari capitol.

În primul capitol am prezentat potențialul turistic al României, punând accentual pe prezentarea țării, a potențialului turistic natural și a potențialului turistic antropic.

În cel de-al doilea capitol am explicat tipurile de turism din România, clasificând formele de turism și punctând principalele obiective turistice din România.

În capitolul trei am prezentat cât mai detaliat turismul montan din România, unde am vorbit despre turismul montan și beneficiile lui, dar și despre stațiunile montane, iar apoi am făcut o analiză SWOT a turismului montan.