Turismul in Sibiu

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Turismul in Sibiu.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

I. Argument pag. 3
II. Potenţialul turistic pag. 4
II A. Potenţialul turistic natural al zonei pag. 4
II B. Potenţialul turistic antropic al zonei pag. 7
III. Elemente de etnografie, folclor şi bucătăria zonei pag. 10
IV. Oferta de produs turistic pag. 14
IV A. Staţiuni climaterice şi balneare pag. 15
IV B. Dotări turistice pag. 16
IV C. Căi de comunicaţie pag. 17
V. Concluzii pag. 18

Extras din document

ARGUMENT

Aşezat în inima ţării, la răscruce de drumuri, Sibiul închide sudul Transilvaniei, asemenea unei fortăreţe, pe care timpul nu a reuşit niciodată să o distrugă, începuturile Sibiului se pierd în negura vremurilor. Cert rămâne faptul că, primele pagini ale cronicii oraşului se leagă de coloniştii saşi, chemaţi aici de regii unguri, care doreau să-şi consolideze stăpânirea asupra Transilvaniei.

Când au venit saşii pe aceste locuri, în secolul al II-lea, au adus cu ei standarde de civilizaţie pe care le-au sădit într-o zonă eminamente rurală, înflorirea meşteşugurilor şi a comerţului pe care saşii le-au promovat cu stăruinţă a condus la o prosperitate a întregii comunităţi. Dezvoltarea vertiginoasă şi constantă a Sibiului 1-a transformat, timp de trei secole, în cea mai importantă cetate a Transilvaniei, unul dintre cele mai înfloritoare şi prospere oraşe din această parte a Europei.

Sibiul este, în fapt, cea mai de seamă rezervaţie de arhitectură naţională, nu atât în ceea ce priveşte întinderea cât mai ales în privinţa bogăţiei şi complexităţii urbanistice precum şi a elementelor arhitecturale păstrate. Fiind situat la graniţa Regatului Ungariei, Sibiul a fost considerat multă vreme oraşul de la marginea Europei. Din această cauză era cel mai fortificat burg al principatului, un veritabil bastion al creştinismului. Epoca modernă, în perioada habsburgică găseşte Sibiul drept al doilea oraş al Imperiului, după Viena, aşezarea sa strategică la „porţile Orientului” fiind una dintre cauze.

Începând cu secolul al XVIII-lea copiii aristocraţiei pastorale româneşti au început să plece la studii la Viena sau in alte mari centre europene. Se întorceau nu doar mai educaţi ci şi îmbrăcaţi după ultima modă austriacă impunând astfel un veritabil port tradiţional (care se poate vedea şi astăzi la Răşinari). Aici s-a născut unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului trecut, părinte al astronauticii, Conrad Haas, care a inventat racheta în trepte, dar şi personalităţi ale culturii europene precum Nicolaus Olahus sau Emil Cioran. De asemenea, aici a fost descoperit elementul chimic telur şi tot aici a activat, pentru o vreme, S. Hahnemann-fondatorul homeopatiei.

În Sibiu a trăit, a studiat sau a creat o întreagă pleiadă de mari scriitori, filosofi, oameni, politici, artişti. În acest context nu e de mirare că Sibiul a fost, de-a lungul istoriei, scena de desfăşurare a nenumărate premiere din spaţiul românesc: prima farmacie (1494), prima bibliotecă (1300), primul spital (1292), prima librărie (1778), prima manufactură (1788), primul spital de neuropsihiatrie, primul paratrăznet, primul ziar (1852), primul tramvai electric (1904), respectiv cel mai mare muzeu în aer liber (Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare-ASTRA) din sud-estul Europei. Astăzi, Sibiul îşi atrage turiştii nu numai prin farmecul său medieval ori prin şarmul irezistibil al vieţii sale culturale ci prin arta gastronomică rafinată care reuneşte într-un misterios creuzet tradiţia milenară daco-romană şi influenţele exercitate de-a lungul veacurilor de popoarele stabilite pasager sau definitiv pe aceste meleaguri.

II. POTENŢIALUL TURISTIC

II A. POTENŢIAL TURISTIC NATURAL AL ZONEI

Relieful judeţului Sibiu, etajat între 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca Târnavei Mari, în apropiere de Copşa Mică), se caracterizează prin varietate şi o mare complexitate a condiţiilor naturale. Constituţia şi evoluţia geologică a teritoriului judeţului au creat două trepte sau unităţi mari de relief; treapta munţilor şi treapta podişului sau a dealurilor, separate pe toată întinderea lor, de aria depresionară a Făgăra¬şului (sau Oltului), Sibiului, Săliştei, şi Apodului (sau Secaşului).

Aproape o cincime o reprezintă aria depresionară de contact, desfăşurată aproape continuu între cele două trepte de relief, întreruptă doar de praguri joase, uşor accesibile, străbătute de râurile din interior sau constituind cumpene ale apelor.

A 1. Rama muntoasă

Trei masive muntoase din lanţul Carpaţilor Meridionali închid, ca o ramă, partea sudică a judeţului: Masivul Făgă¬raşului - de la Podragu până la Defileul Oltului - Munţii Cibinului (sau Cindrelului) şi Munţii Lotrului (sau Ştefleş¬tilor).

1.1 Munţii Făgăraşului intră pe teritoriul judeţului Sibiu numai cu jumătatea vestică a faţadei lor nordice, cuprinsă între valea Arpaşului Mare şi defileul Oltului. Constituie cea mai masivă regiune cristalină a întregului lanţ carpatic şi cea mai înaltă de pe teritoriul ţării noastre.

Pădurile de foioase şi răşinoase favorizează activitatea de exploatare forestieră, iar frumuseţea şi măreţia peisajului de altitudine au determinat dezvoltarea turismului, precum şi a unor activităţi în domeniul sporturi¬lor alpine. Construirea, în ultimul deceniu, a Transfăgărăşanului - care a deschis cea mai îndrăzneaţă poartă spre sud a României - a dat un nou impuls activităţii sportive şi turistice.

1.2 Munţii Cibinului şi ai Lotrului, prin trăsăturile geografice comune pot fi consideraţi ca aparţinând unei singure grupe de munţi, îndeobşte cunoscuţi sub denumirea de Munţii Sibiu¬lui.

1.3 Munţii Cindrelu, condiţiile deosebit de prielnice pentru dezvoltarea păsto¬ritului, condiţiile uşoare de circulaţie pe culmile prelungi, bogăţia pădurilor şi a altor resurse naturale au determinat o accentuată umanizare a Munţilor Sibiului, în zona satelor mărginene - Sibiel, Sălişte, Tilişca, Poiana Sibiului şi Jina - păşunile şi fâneţele sunt presărate cu mulţimea caselor, „conacelor”, odăilor, colibelor, grajdurilor şi stânilor.

În ulti¬mele trei decenii, procesul de umanizare a Munţilor Sibiului s-a amplificat prin intensificarea folosirii potenţialului lor forestier, energetic şi turistic.

A 2. Podişul şi dealurile

Parte integrantă a unităţii structurale geomorfologice cunoscută sub denumirea de „Podişul Transilvaniei”, mai precis a subunităţii acestuia, „Podişul Târnavelor” - terito¬riul judeţului Sibiu are personalitatea distinctă pe care i-o conferă particularităţile reliefului. Eroziunea îndelungată la care a fost supusă regi¬unea Podişului Târnavelor, a dat naştere la trei nivele de relief sau platforme de eroziune în zona de podiş a judeţului, extinzându-se însă şi în afara acestuia. O altă subunitate a Podişului Târnavelor, integrată teri¬toriului judeţului Sibiu, situată la vest de culoarul Visei. este Podişul Secaşelor delimitat de Depresiunile Săliştei şi Apoldu¬lui la sud-vest şi de Valea Târnavei Mari, la nord. Această zonă se caracterizează atât prin ondularea largă a suprafeţei, cît şi prin suspendarea faţă de ariile joase din jur. Podişul este puternic sculptat de o reţea deasă de văi.

A 3. Clima

Relieful variat al judeţului Sibiu determină condiţii cli¬matice diferite, deosebindu-se clima specifică a munţilor, podişurilor Hârtibaciului şi Târnavelor, Depresiunii Făgăra¬şului şi Podişului Secaşelor. în ansamblu, tipul de climă este cel continental cu influenţă oceanică, caracterizat prin ierni moderate şi veri răcoroase.

3.1 Precipitaţiile medii anuale variază, de asemenea. în func¬ţie de relief. Astfel, în depresiuni şi podişuri cantitatea medie anuală este de 900 - 1300 mm, şi chiar mai mult. Precipitaţiile abundente din regiunea de munte şi repartizarea mai uniformă în decursul anului asigură o alimentare permanentă a reţelei hidrografice, care oferă posibilităţi pentru utilizarea hidro¬energetică, dar care au şi efecte, negative, favorizând inunda¬ţiile.

3.2 Vânturile dominante bat dinspre nord-est, datorită circu¬laţiei maselor de aer din această direcţie. Ele se fac simţite mai ales în părţile înalte sau larg deschise, în depresiuni şi văile cu alte orientări apărând canalizări ale aerului care pe alocuri pot modifica întru totul circulaţia locală. Vântul dominant este denumit local „Mureşan” şi bate în toată regiunea Sibiului dinspre valea largă a Mureşului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Turismul in Sibiu.doc