Turismul în Uniunea Europeană

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului

Instituţiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă şi contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potenţial de creştere în viitor.

Cu toate că este considerat un sector de o importanţă vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism - ca ramură de activitate".

În 1992, turismul a fost menţionat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastricht care a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuşi acest tratat nu acorda o importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile Comunitare în turism. De asemenea, în noul proiect al Constituţiei Europene (care nu a fost susţinut de locuitorii Franţei şi Olandei în 2005) turismul nu a fost inclus.

La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism - Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, e-business şi IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică bazată pe consultanţă şi parteneriat, Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiile reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcţiei Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare:

- îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor;

- stimularea cooperării transfrontaliere;

Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. În 2004 acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta.

De asemenea trebuie spus că nu există o linie bugetară special constituită pentru turism. Totuşi turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanţare, iar Fondurile Structurale sunt cele mai mari surse financiare de care beneficiază.În perioada 1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU.

Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor de Turism. În aprilie 2000 Consiliul Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii. La nivelul Parlamentului European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de membrii, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica regională. În acest context se poate spune că Parlamentul European este cel mai important organism pentru turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului.

Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului şi pot afecta elemente cum ar fi preţul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul transportului, mediului, protecţiei consumatorului, pregătirii profesionale, societăţii informaţionale şi nu în ultimul rând din domeniul competiţiei şi pieţei interne.

Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european" care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informaţia; pregătirea profesională (training-ul); calitatea şi dezvoltarea durabilă; noile tehnologii.