Cuprins
- Introducere 3
- Capitolul I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA
- TURISMULUI RURAL ROMANESC 4
- 1.1. Satul romanesc 4
- 1.2. Turismul rural romanesc- produsul turistic 6
- 1.3. Prioritati ale turismului rural romanesc 10
- Capitolul II. CADRUL GENERAL SI POTENTIALUL TURISTIC
- AL JUDETULUI BRAILA 11
- Capitolul III. INFLUENTA TURISMULUI RURAL ASUPRA
- MEDIULUI INCONJURATOR 15
- 3.1. Impactul turismului rural asupra mediului – legatura cu problemele ecologice majore 15
- 3.2. Principiile ecoturismului 19
- Bibliografie 23
Extras din proiect
Introducere
Turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in mediul rural, in afara zonelor destinate „turismului luminilor” (in orase), „turismul albastru” (pe litoral), „turismul de sanatate” (in statiuni balneo-climaterice) si „turismului alb” (in statiuni montane).
Cazarea in spatiul rural cuprinde toate formele de cazare turistica, de la ferme la hoteluri rurale sau la camerele de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari, persoane fizice, asociatii sau comunitati locale. Agroturismul, ca forma a turismului rural, utilizeaza ca spatii de cazare si servire a mesei fermele/pensiunile turistice rurale.
Potentialul agroturistic din satul romanesc este deosebit de complex, cuprinzand in alcatuirea sa componente naturale si cultural-istorice de mare varietate si atractivitate turistica.
Alaturi de cadrul natural, spatiul rural romanesc beneficiaza si de un potential etnografic si folcloric de mare originalitate si autenticitate. Aceasta zestre spirituala reprezentata prin valori arhitecturale populare, instalatii si tehnici populare, mestesuguri traditionale, folclor si obiceiuri ancenstrale, sarbatori populare, etc., se completeaza cu numeroase monumente istorice si de arta, vestigii arheologice, muzee, care amplifica inestimabilul tezaur cultural-istoric.
Turismul rural si agroturismul, ca activitati economice si socio-culturale, se inscriu in normele de protectie a mediului inconjurator natural si umanizat, adica a turismului bazat pe principii ecologice. De aceea, consider ca aceste doua forme de turism se inscriu in sfera turismului durabil.
Dezvoltarea turismului face necesara acordarea unei atentii deosebite mediului inconjurator prin masuri de protejare si dezvoltare a calitatii si resurselor sale in ariile intrate in circuitul turistic sau in perspectiva de a fi valorifica prin turism, precum si controlul consecintelor acestei activitati in vederea valorificarii optime a potentialului turistic.
Pornindu-se de la conceptul ca „dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de vedere ecologic” este considerata viabila acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile lor nevoi. Turismul, si in special, turismul rural, ca activitate economica, se inscriu in acest demers stiintific si trebuie sa colaboreze cu celelalte industrii si activitati economice in asigurarea calitatii mediului, a bazei de resurse si a supravietuirii sale. Cu atat mai mult, devine necesara coparticiparea, in acest scop, a autoritaritatilor centrale si locale, a comunitatilor locale, alaturi de prestatorii de serivicii conexe, aparatorii mediului inconjurator si, nu in ultimul rand, a turistilor care beneficiaza de oferta turistica rurala si de calitatea mediului destinatiei turistice preferate.
CAPITOLUL I.
CONSIDERATII GENERALE
ASUPRA TURISMULUI RURAL ROMANESC
Turismul reprezinta “ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru asi imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament etc., iar in al doilea rand industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice in special, si a mediului inconjurator, in general”.
Trebuie subliniat ca an de an turismul se situeaza intotdeauna inaintea cresterii economice mondiale, iar criza economica afecteaza turismul, surprinzator de putin.
Pana in secolul al XIX-lea, Romania a fost relativ putin cunoscuta ca tara turistica.
Calatorii care vizitau tara noastra faceau parte de obicei din randul oamenilor de cultura, a diplomatilor, a comerciantilor, care-si impartaseau impresiile favorabile unui cerc restrans de auditori. Odata cu unirea Moldovei cu Muntenia in 1859 si apoi formarea Romaniei Mari in 1918, tara noastra a pasit alaturi de tarile europene moderne. Daca turismul international a fost prea putin dezvoltat in schimb circulatia interna de calatori a fost considerabila, raportata la capacitatea economica a tarii. Prin temperament si uzante, romanii sunt un popor mobil, dinamic, motivati spre calatorie.
Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, turismul rural nu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual în dauna turismului de masă sau a celui de tip "industrial".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Turismul in Zona Rurala - Influenta Acestuia Asupra Mediului Inconjurator.doc