Turismul internațional al României

Turismul internatioanl al Romaniei. Specific,evolutii,tendinte si reglementari in perspectiva aderarii la UE

Introducere

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.

Prin turism se înţelege:

- în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament;

- în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:

„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Astfel sunt consideraţi turişti persoanele care:

- efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

- se deplasează în staţiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;

- se deplasează în alte localităţi în scopul de a participa la competiţii sportive;

- călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc;

- se deplasează în scopuri culturale.

Forme ale activităţii turistice

In cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:

- turismul intern (domestic tourism) - rezidenţii unei ţări care călătoresc în propria ţară;

- turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi;

- turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:

- turism interior - incluzând turismul intern şi turismul receptor;

- turism naţional - incluzând turismul intern şi turismul emiţător;

- turism internaţional - incluzând turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător (outgoing).

Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul românesc. Managerii au fost obligaţi să facă faţă concurenţei destinaţiilor externe, interzise până atunci în România. Marile oraşe din vest şi staţiunile de la Marea Neagră au fost principalele ţinte. La început, majoritatea românilor au preferat tot litoralul românesc. în prezent, agenţii de turism spun că destinaţiile externe se vând foarte bine. După ce a pierdut clar cursa cu Turcia şi Grecia, iar destinaţii precum Spania sau Egipt sunt din ce în ce mai solicitate, din acest an şi litoralul bulgăresc pare să fi luat o felie consistentă din piaţa românească. În ultimii ani, turismul românesc a suferit modificări semnificative. Importanţa litoralului a scăzut, iar infrastructura învechită i-a determinat pe mulţi turişti să se orienteze către alte locuri. Marii câştigători par a fi agroturismul, zonele montane şi Delta Dunării. Specialiştii sunt de părere că ar putea apărea noi staţiuni cu potenţial turistic.