Turismul religios

1.SCURT ISTORIC

Turismul religios are o vechime de secole. Manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, el implică din partea turiștilor un anumit nivel de instruire și de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii și semnificațiilor spirituale. Scopul unui pelerinaj, dincolo de nevoia de cunoaștere și de plăcere estetică, este dorința unei experiențe divine. Acesta este motivul care stă la baza păstrării pelerinajelor determinate de tradițiile religioase (pelerinajul la Mecca) sau cele legate de evenimente si manifestari specifice (moaște, icoane făcătoare de minuni).

Românii au apărut in istorie ca popor creștin.O veche tradiție păstrată până astăzi mărturisește că Sf.Apostol Andrei,a vestit cuvântul Evangheliei în părțile sud-estice ale României,îndeosebi în ținuturile de lângă malul Mării Negre,unde a luat ființă,în sec. al IV-lea,prima biserică locală,cu sediul la Tomis.

Între turism si religie există numeroase interacțiuni pe baza relației dintre locul sacru si motivația turistului.Pornind de la noțiunea de turism religios se poate vorbii de două mari tendințe de calatorii:

- CĂLĂTORIE UNIFUNCȚIONALĂ:care are un singur scop de natură religioasă.Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.

- CĂLĂTORIE PLURIFUNCȚIONALĂ:care îmbină aspecte religioase ale călătoriei cu cele strict culturale și care permite vizitarea unui număr mare de obiective turistice.

Figura nr.1.TURISMUL RELIGIOS

(sursa: https://www.slideshare.net/analozici/turism-religios)

2. CADRU CONCEPTUAL

(DEFINIRE,CONCEPTE,CARACTERISTICI)

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai păstrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edeficiilor religioase cu implicații de ordin spiritual.

Importanța promovării prin turism a unei acțiuni de îmbogățire spirituală și morală a omului a fost relevată în cadrul Conferinței Mondiale a Turismului de la Manila,din 1980,unde s-a precizat ca “În practicarea turismului,elementele spirituale trebuie sa fie mai presus de elementele tehnice si materiale.”

Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse:

- vizite la lăcașurile sfinte

Aceste vizite sunt cele obișnuite,in care omul merge să viziteze și să intre in contact cu lumea religioasă,se desfășoară pe parcursul a câtorva ore sau chiar o zi,apoi pleaca in căutarea altor locuri de vizitat.

- tabere religioase

Taberele religioase pentru tineret se desfășoară în toată lumea în perioada de vară. Este un prilej foarte bun pentru cei tineri de a învața semnificațiile religioase, de a se îmbogații spiritual și de a avea o experiență placută.

- pelerinaje religioase

Pelerinajul este una dintre primele forme de călătorie, însa sensul inițial al acestei străvechi practici este acela al unei explorări lăuntrice, interioare, care vizează o mai bună cunoaștere a sinelui si a vindecării spirituale prin credintă.

În latină, termenul "peregrinatio" se referea la o călătorie către pământuri străine, însă ceea ce numim astazi pelerinaj este diferit de ceea ce se întâmpla până în urmă cu un secol. Cei care se angajau într-o astfel de misiune creștină, care semăna foarte mult cu o aventură, parcurgeau întregul drum, oricât de lung ar fi fost, la picior. Desigur că luau în considerare posibilitatea de a nu ajunge la destinația finală, însa în acele vremuri exista și un regulament nescris al pelerinajului. Deoarece distanța era parcursă pe jos și putea dura mai bine de un an, (în funcție de locul de plecare și de destinație), pelerinii nu iși permiteau să care prea multe alimente sau haine cu ei, însa oamenii din localitățiile pe care le străbăteau aveau obligația morală de a le oferi acestora hrană și adăpost.