Turismul românesc - premise și tendințe în turismul românesc direcții de relansare și dezvoltare a turismului

Introducere

Industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum şi o sursă de redresare a economiilor naţionale.

De altfel, specialiştii afirmă că, în perspectiva mondială, turismul şi călătoriile vor fi alături de tehnologia informaţiilor şi telecomunicaţii cele trei industrii ale serviciilor cu cea mai mare cifră de afaceri. Aceasta deoarece, serviciile turistice vor atrage în permanenţă, indiferent de stările conjuncturale şi de mutaţiile intervenite în cererea turistică, un segment tot mai mare de populaţie de pe mapamond.

1. Premize ale dezvoltării turismului românesc

Estimările specialiştilor de la OMT privind tendinţele turismului pe plan mondial, la nivelul anilor 2010-2020 constituie un argument în acest sens.

Se cunosc implicaţiile dezvoltării turismului şi a valorificării eficiente a resurselor turistice şi a altora conexe, cu precădere în turismul internaţional, în: sporirea încasărilor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, absorbţia forţei de muncă şi de redistribuire a celei disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea şi diversificarea sectoarelor economice furnizoare de bunuri şi servicii pentru turism, creşterea economică şi socială la nivel local şi regional şi sporirea veniturilor populaţiei locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea şi conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale şi a tradiţiilor cultural-istorice ale ţării, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, educarea şi ridicarea nivelului de instruire al acesteia, etc.

Aceste implicaţii economice şi sociale constituie argumente în modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc, date fiind următoarele elemente:

a) potenţialul turistic natural de mare complexitate şi valoare turistică recunoscute pe plan mondial:

-potenţialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate de resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale, etc.) şi mari posibilităţi de valorificare în turism (se pot promova 14 forme de turism şi module de agrement). Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng, Cindrelul, Şureanu, Retezat-Ţarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-Vlădeasa-Muntele Mare, Rodna etc., staţiunile şi complexele turistice care oferă mari posibilităţi de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeţie montană, speoturism şi alpinism, vânătoare şi pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios, ecoturism etc.;

- potenţialul balneoturistic renumit pe piaţa internaţională prin factorii naturali de cură, ca: ape minerale, nămoluri şi gaze terapeutice, bioclimat de salină, bioclimat aer oionizat, fitoterapie etc. valorificat parţial, prin staţiunile balneoclimatice naţionale (circa 24) şi cele regionale şi locale sau localităţi balneare neatestate (36). La aceste elemente favorizante se adaugă şi profesionalismul cadrelor medicale precum şi suita de medicamente şi tratamente originale balneologiei româneşti;

-potenţialul turistic al litoralului Mării Negre cu renumitele staţiuni turistice legate de un potenţial turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun, Eforie; nămolul sapropelic de la Techirghiol şi de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului Techirghiol; bioclimatul marin şi alte obiective turistice cultural-istorice şi naturale disipate pe circa 70 km între Capul Midia şi Vama Veche;

-potenţialul turistic al Deltei Dunării prin valenţele ecologice, peisagistice, faunistice (ornitologică şi piscicolă), croaziere şi expediţii într-un peisaj inedit, culturale (tradiţiile culturale şi economice ale comunităţilor locale ruseşti, ucrainene, româneşti) etc.;

-potenţialul turistic al fluviului Dunărea şi aria limitrofă cu zonele de atracţie predilecte pentru turism: Defileul Dunării şi Porţile de Fier, bălţile Dunării, etc.;

-potenţialul faunistic şi floristic al ţării, bogat în specii de interes ştiinţific şi vânătoresc (pescuit) şi ecosisteme unicate în Europa;

-zonele protejate (Parcuri Naţionale şi Rezervaţii ale Biosferei) ca destinaţii turistice reprezentative pentru geofondul internaţional şi activităţile de odihnă recreere şi educaţional – ştiinţifice;

-potenţial speologic şi de alpinism şi de escaladă precum şi pentru sporturi extreme pe care le oferă, cu precădere, aria montană;

-clima României favorabilă practicării turismului în tot cursul anului prin regimul termic confortant, stratul de zăpadă care, prin grosime medie şi durată permite dezvoltarea sporturilor de iarnă, valoarea terapeutică a bioclimatului (aeroionizare negativă, bioclimat tonic – stimulent montan, relativ de dealuri, excesiv – excitant de câmpie şi litoral etc.);

b) patrimoniul cultural-istoric, de mare reprezentativitate pentru ţara noastră, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:

- existenţa a peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional, între care 197 de biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace şi palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice şi situri arheologice, etc. (Legea 5/2000). O mare parte dintre monumentele istorice şi de artă sunt valori ale Patrimoniului Cultural Universal UNESCO (biserici fortificate, biserici cu fresce exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara, etc.);

-tezaurul etnografic şi folcloric românesc de o mare originalitate, reprezentat prin arhitectura populară specifică satelor maramureşene, bucovinene, olteneşti, dobrogene, transilvănene, etc. şi bisericile din lemn din Maramureş şi Sălaj;

-artizanat, prelucrarea lemnului, arta decorării, manifestări cultural - religioase tradiţionale, târgurile şi expoziţiile muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane, etc.;

c) potenţialul tehnico-economic prin lucrări de artă inginerească, poduri, baraje, furnale vechi, saline şi mine, vechi uzine şi clădiri de gări feroviare, podgorii, herghelii, etc.;

d) poziţia geoturistică îi conferă României câteva avantaje prin:

- prezenţa a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică şi economico-socială a ţării, de valoare şi integrare europeană: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră;

- funcţia de tranzit turistic, România asigurând legătura între ţările Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul continentului şi din Orientul apropiat şi mijlociu;

- reţeaua de drumuri europene cu cele şapte artere rutiere şi coridoarele europene nord-sud (IX) şi est-vest (IV), magistralele feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), care stabilesc legăturile între ţările continentului şi bazinul Mării Negre.

e) infrastructura generală cu o reţea de căi de comunicaţie bine dezvoltată şi în curs de modernizare (căi de rulare şi mijloace de transport), care permite accesul în toate zonele turistice importante ale ţării;

f) industria turistică bine dezvoltată (peste 280.000 locuri de cazare), structuri de alimentaţie publică, de tratament şi agrement, dar, care necesită un proces de modernizare şi adaptare la standardele internaţionale;

g) industria călătoriilor destul de extinsă, cu touroperatori cu un profesionalism în ascensiune (cca. 500 de agenţii de turism şi filiale);

h) existenţa unei forţe de muncă bine calificată în marea majoritate a agenţilor economici prestatori de servicii sau touroperatori;

i) cadrul legislativ corespunzător, aflat în permanentă perfecţionare pentru:

- protejarea mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic;

- asigurarea protecţiei şi securităţii turiştilor;

- armonizarea legislaţiei şi a sistemului informaţional în domeniul turistic etc. cu cerinţele sistemului comunitar.