Turismul Rural din România

Introducere

Teritoriul ţării noastre prezintă o mare varietate de valori cultural istorice - artă populară, etnografie, folclor, tradiţii,vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. Toate acestea se constituie într-un valoros potenţial turistic şi în certe valenţe ale turismului rural românesc. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originate de etnografie şi artizanat ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a turismului rural.

În ansamblul său, turismul rural include o largă gamă de modalităţi de cazare, evenimente, festivităţi, sporturi, alte distracţii şi activităţi de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfăşurate într-un mediu tipic rural. “Turismul rural este un concept ce include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural".

Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar putea fi:

- apropierea de natură;

- absenţa mulţimii de semeni;

- linişte;

- un mediu ambiant ,,nemecanizat";

- contacte personale;

- senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii, vie şi trainică;

- contactul nemijlocit cu autorităţile locale,cu preocupările şi activităţile specifice zonei;

- posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii;

Drept urmare,o altă posibilă definire a activităţilor de turism desfăşurate în spaţiul rural ar trebui să ia în calcul aceste aspecte ce-i drept importante pentru transformarea în realitate a „ visului de vacanţă".

Figură 1 Turisuml rural din judetul Brasov

Istoricul turismului rural din România

Turismul rural din ţara noastră se practică din totdeauna. El se prezintă ca fiind spontan, sporadic, întâmplător şi mai ales neorganizat.

Începând cu anul 1900, interesul pentru turismul rural renaşte. lau naştere diverse asociaţii care îşi propun afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Din rândul acestora le amintim: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană(1900).

Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului, se declarau, sate de interes turistic, denumite ,,sate turistice", următoarele 14 localităţi rurale: Lereş, şi Rucăr (Argeş), Poiana Sărată (Bacău), Fundata şi Sirmea (Braşov), Bogdan Vodă (Maramureş,), Tismana (Gorj), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviţei (Suceava), Râcoş, (Timiş.), Sfantu Gheorghe, Murghiol şi Crişan (Tulcea), Vaideeni (Tulcea).

În anul următor, se interzice cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare, satele turistice devenind nefuncţionale turismului internaţional. Scurta perioadă de ,,oficializare" a turismului rural nu a facut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În ultima perioadă au apărut Agenţia Română pentru Agroturism (1995), Asociaţia Naţională pentru Turismul Rural Ecologic şi Cultural din România.

Anul următor, 1996, a marcat o creştere a dimensiunilor la 25 filiale şi ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor şi a întregii activităţi. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat pentru creşterea calităţii prestaţiilor.