Turismul Rural in Romania

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Turismul Rural in Romania.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 63 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. TURISMUL ÎN ROMÂNIA 5
1.1. Informaţii generale 5
1.2. Caracterizarea stării actuale a turismului românesc 7
1.3. Economia turismului românesc 8
1.3.1. Legislaţia 8
1.3.2. Legăturile turismului cu alte sectoare şi organisme 9
1.3.3. Percepţia ofertei turistice româneşti pe pieţele externe 10
1.3.4. Fonduri europene 12
1.3.5. Turismul rural, componentă a turismului românesc 14
1.3.5.1. Tipologie şi activităţi în turismul rural 14
1.3.5.2. Principalele aspecte ale turismului rural 18
1.3.5.3. Starea actuală a turismului rural românesc 23
1.3.5.4. Gospodăriile rurale, componentă a turismulul rural în România 26
CAPITOLUL II. SITUAŢIA ACTUALĂ A ECONOMIEI RURALE ROMÂNEŞTI 31
2.1. Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural românesc 31
2.2. Agricultura şi spaţiul rural 38
2.3. Industrializarea mediului rural 39
CAPITOLUL III. INIŢIERERA ŞI DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE ÎN MEDIUL RURAL 42
3.1. Etape în procesul de implementare a abordării Leader 45
3.2. Leader în viitor: o abordare integrată 47
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ 49
4.1. Demararea unei activităţi turistice în zona Huşi 49
4.2. Analiza SWOT 54
4.3. Posibilităţi de extindere 58
CONCLUZII 59
ANEXA 1 61
BIBLIOGRAFIE 62

Extras din document

Ca urmare a locului ocupat în economiile naţionale şi rolului îndeplinit în dezvoltarea acestora, turismul este considerat unul dintre cele mai dinamice sectoare, cu o evoluţie mereu ascendentă. Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, în prezent turismul reprezintă “una dintre primele industrii mondiale (cu o cifră de afceri de 3500 miliarde de dolari SUA), numărul 1 în lume în ceea ce priveşte forţa de muncă angajată (peste 6,5% din populaţia ocupată a globului) şi deţine locul 2-3 în ierarhia exporturilor mondiale ( după industria petrolului şi industria construcţiilor de maşini)”.

Toate aceste poziţii ale turismului în economia societăţii urmează să se accentueze, încât specialiştii apreciază că în sec. XXI turismul va reprezenta cea mai mare afacere economică.

Ţara noastră are o remarcabilă vocaţie turistică. Dispunem de importante resurse turistice, concretizate în existenţa unui spaţiu geografic variat, combinat cu valoroase creaţii istorice şi de artă şi cu un potenţial balneoclimateric deosebit al pământului.

Valorificarea eficientă a acestor resurse turistice şi în interersul economiei naţionale poate constitui o şansă de dezvoltare a României. Potenţialul turistic este imens, dar din păcate, puţin valorificat. Deşi este poate ramura economică cu avantajul competitiv internaţional cel mai mare, performanţele sale economice în prezent sunt modeste. Considerând turismul între ramurile de bază ale economiei noastre, profesorul N.N. Constantinescu remarca:“Structura pe ramură a economiei naţionale de care avem nevoie este industrie-agricultură-turism competitive”.

România reprezintă o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.

De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România. Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

În prezent se acordă o importanţă deosebită turismului rural atât în literatura de specialitate, cât şi în practică. Turismul rural românesc dispune de un mare viitor, el aflându-se într-o strânsă conexiune cu celelalte forme de turism: turismul de circuit, de tratament balnear, de odihnă, de weekend.

Având în vedere faptul că circulaţia turistică internă scăzută este datorată în principal existenţei unei ponderi din ce în ce mai mari a populaţiei cu venituri mici şi deci indisponibile pentru parcticarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic în următorii ani va acorda o atenţie sporită dezvoltării acestei forme de turism cu adresabilitate acestei categorii de populaţie. În acest sens se impune turismul rural care, pe lângă a fi la modă, prezintă şi o latură socială importantă datorită preţurilor mai mici şi specificului acestuia, în cea mai mare parte turism familial, turism de camping şi turism de tineret.

Cauzele cele mai diverse care au contribuit la dezvolatrea turismului rural sunt determinate de situaţii ca: importanţa turismulu pe plan politic, economic şi social, politica guvernamentaşă şi locală sensibil influenţată dee politica comunitară, explozia comunicării şi a tehnologiilor, dezvoltarea transporturilor care facilitează deplasările cu scop turistic.

România are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului rural. Veniturile băneşti realizate vor conduce la ridicarea nivelului de civilizaţie a satulu românesc, iar locuitorii săi, prin ospitalitatea deosebită, vor putea schimba imaginea României în lume. Pentru aceasta este necesară elaborarea unei politici clare şi de perspectivă cu privire la dezvoltarea turismului rural românesc, în sensul stabilirii unor obiective precise şi judicios eşalonate în timp, spre care să fie dirijate resursele financiare interne şi internaţionale.

Urmărindu-se unele interdependenţe între parte şi întreg, lucarea de faţă prezintă câteva consideraţii privind perspectiva turismului rural în contextul general al turismuli românesc.

Se pleacă de la premisa că turismul rural este o formă distinctă, cu o anumită specificitate, care îi permite o anumită mişcare proprie, dar în acelaşi timp, evoluţia sa se găseşte sub influenţa legilor pieţei turistice, a unor măsuri generale de politică în domeniul turismului.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul capitol, intitulat “Turismul în România” prezintă o imagine de ansamblu asupra principalelor aspecte ale acestei activităţi în ţara noastră; în capitolul al doilea “Turismul rural , componentă a turismului românesc” evidenţiază poziţia acestei forme de turism în industria românească de turism, principalele tipuri de turism rural, factori de influenţă, precum şi posibilităţi de dezvoltare şi modernizare în acest domeniu; studiul de caz este detaliat în ultimul capitol- acesta prezintă principalele aspecte ale unei afaceri în domeniul agroturismului.

CAPITOLUL I. TURISMUL ÎN ROMÂNIA

1.1. Informaţii generale

Turismul se adresează populaţiei de diferite vârste, profesii şi condiţii sociale, fiind o activitate specific umană. Pentru a practica turismul, populaţia trebuie să atingă anumiţi parametri (standarde) sociale şi economice.

Turismul are puncte de tangenţă cu : geografia, geologia, istoria, biologia, economia, psihologia, etc.

Turismul este un act care implică o călătorie temporară şi care presupune efectuarea unor cheltuieli. El este definit ca fiind un fenomen socio-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante, dar cu posibilităţi materiale superioare pentru majoritatea populaţiei.

Scopul turismului este obţinerea unor satisfacţii. Serviciile sunt oferite prin activităţi productive care au fost considerate necesare în urma unei investigaţii prealabile.

Deoarece este o activitate spaţio-temporală, trebuie în primul rând să definim zona turistică care poate fi:

- zonă turistică emitentă care emite flux de turişti;

- zonă turistică receptoare care atrage flux turistic datorită caracteristicilor sale particulare: natură, istorie, monumente, condiţii balneo-climaterice etc.

Ansamblul călătoriilor între diferite zone produce o activitate economică bazată pe o structură de piaţă . Această activitate economică generează, pe de o parte, o ofertă a receptorului (atracţii turistice şi infrastructură), iar pe de altă parte, generează o cerere de servicii (cazare, transport, informaţii etc).

Turistul este orice persoană care călătoreşte într-o regiune, alta decât cea în care îşi are reşedinţa, pentru o perioadă de timp de cel puţin o noapte dar nu mai mult de un an, şi al cărei scop este altul decât desfăşurarea unei activităţi remunerate în regiunea respectivă.

Excursionistul sau călătorul este vizitatorul care rămâne în regiune cel puţin 24 de ore.

Fluxul turistic presupune o deplasare a turiştilor dintr-un loc(emiţător) în altul (receptor), creând relaţii de marketing între aceste două zone.

Tipuri generale de turism

Relaţia dintre tipurile de turism şi spaţiul geografic este cât se poate de flexibilă: pe acelaşi teritoriu se poate practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparţinând resurselor atractive existente în perimetrul dat.

Fisiere in arhiva (1):

  • Turismul Rural in Romania.doc