Turismul Rural și Agroturismul

Putem afirma, fara a gresii, ca aparitia calatorilor turistice s-a produs în antichitate, iar activitatile turistice în spatiul rural au început a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea în numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo), frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

În perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. în acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, în Evul Mediu, calatoreau în numar însemnat comerciantii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti.

Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta în sprijinul acestei afirmatii, scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un îndrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga în Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho, care în 1960 a scris un poem intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepartat”.

Simbolic pentru acea perioada, si sugestiv, este urmatorul catren;

„Întepat de tântari, muscat de paduchi

Am reusit sa dorm într-un pat

În timp ce un cal urina

Chiar lânga perna mea”

Europa este cea care înregistreaza primele forme constiente de turism rural în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice în operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi.

Pe acest fond, marele gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste în lucrarea sa „Confesiuni”, despre o calatorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase, pentru a admira natura. În secolul al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce în ce mai important în desen sau pictura. în aceasta perioada se impun pictorii si artistii francezi si italieni, carora li se adauga mai apoi si cei din Anglia (Grolleau Henri – „Patrimoine rural&tourisme dans la C.E.E.”.)

In România care, asa cum afirma Geo Bogza în reportajul „Sate si orase” - la început a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa întotdeauna. Mai mult „viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic curent literar, similar, în operele plastice din perioadele sfârsitului de secol XIX si începutul secolului XX, satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar însemnat de pictori români.

În ceea ce priveste manifestarile ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulatiei turistice rurale din tara noastra – neluând în seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si îsi putea permite, avea o casa „la tara” – amintim: obiceiurile de Sânziene când, conform traditiei, maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori în lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat în timpul verilor calduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulatiei turistice, au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor – „postele” care înca mai revin si astazi în povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate – de exemplu Posta Câlnau), la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea si masa (vestite hanuri în toate cele trei tari românesti).

Dintre cei care au apreciat si pretuit vacantele în spatiul rural, putem enumera personalitati ale culturii românesti, ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, George Enescu, si multi altii. Toti au fost promontorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care în timp a generat calatoria, circulatia Turistica, mai apoi turismul.