Turismul Rural - Studiu de Caz Dobrogea

Introducere

Putem afirma, fără a greşi, că apariţia călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activităţile turistice în spaţiul rural au început a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă. Este cunoscută astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte - Dadona (Zeus) şi Delfi (Apolo) - frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

În periada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spaţiul rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii omeneşti se diversifică şi structura călătoriilor, astfel, în Evul Mediu, călătoreau un număr însemnat comercianţii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi şi pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi studenţi. Unii din aceşti călători au decis să transmită experienţele lor. Putem prezenta în sprijin scrierile călugărului francez Aimeri Picaud, care realizează la 1130 un îndrumar pentru pelerinii doritori să ajungă la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care în 1960 a scris un poem intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepărtat”. În dorinţa de a prezenta evoluţia dotărilor şi instalaţiilor iată un catren sugestiv: „Înţepat de ţânţari, muşcat de păduchi / Am reuşit să dorm într-un pat / În timp ce un cal urina / Chiar lângă perna mea” (Christureanu Cristina – „Economia şi politica turismului internaţional”).

Europa este cea care înregistrază primele forme conştientizate de turism rural în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesaţi să valorifice în operele lor construcţiile şi mediul spaţiului rural. Viaţa satului, aşa cum era ea şi nu inventată, este imortalizată în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteşte în lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată cu afirmarea marilor peisagişti, arhitectura rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în desen sau pictură. Se impun din nou pictorii şi artiştii francezi şi italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).

Generalităţi, conţinut, terminologie

Turismul rural este un fenomen de dată recentă. În ţări europene se practică de câteva decenii spontan sau organizat. Ceea ce este nou însă, se referă la dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a două motivaţii pentru turismul rural : pe de-o parte este vorba de relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte de o formă de turism alternativă, la turismul de masă, tradiţional.

În ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se defineşte ca fiind valorificarea turistică :

- a spaţiilor rustice;

- a resurselor naturale;

- a patrimoniului cultural;

- a imobilelor culturale;

- a tradiţiilor săteşti;

- a produselor agricole;

Prin intermediul unor produse de marcă (consacrate), ilustrative ale identităţii regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentaţie, activităţi recreative, divertisment şi diverse servicii, în scopul unei dezvoltări locale, durabile şi a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune socială oraş - sat.

Deşi acţionează în spaţiul rural, agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite.

Practica arată că aceste două categorii se identifică până la un moment dat, scoţând în evidenţă elemente de identitate, incluziune, cât şi elemente diferite care le conduc la departajare/diferenţiere.

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legatură cu mediul ambient, natural şi uman.

Termenul de turism rural are inţelesuri diferite în ţări diferite : în Finlanda – închirierea unor cabane sau oferirea de servicii în mediul rural de tip hrană sau transport; în Ungaria – “turism la sat”- presupune activitate şi servicii în sate, cazare la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole; în Slovenia – “turismul la fermă” – oaspeţii locuiesc cu familiile de fermieri; în Olanda - camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activităţi precum ciclismul, plimbări cu cai; în Grecia - cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun tradiţional de multe ori preparat din produse realizate în casă.