Turismul și Valorificarea Patrimoniului Cultural

Introducere

Turismul ca fenomen economic se caracterizează prin faptul că se află la interferenţa dintre mai multe componente ale economiei naţionale şi se individualizează faţă de celelalte servicii prin specificitate şi complexitate, rolul, locul şi atribuţiile sale şi raportul său cu celelalte sectoare.

Caracterul modular al produsului turistic permite o mare flexibilitate în constituirea unei oferte personalizate. Pe de altă parte însă, această opţiune sporeşte complexitatea activităţii care trebuie întreprinsă de agenţii de turism. Cu toate că oferta turistică este încă puternic standardizată, concurenţa tot mai acerbă de pe piaţa turistică impune o utilizare tot mai frecventă a produselor turistice flexibile, modulare, personalizate. Acest tip de ofertă poate determina o satisfacţie sporită din partea clienţilor, care pot experimenta un pachet turistic variat şi adaptat la cerinţele lor specifice. De altfel, asamblarea produsului turistic poate fi realizată în cazul turismului neorganizat (pe cont propriu) chiar de însuşi consumatorul acestuia.

Comparativ cu alte domenii, în turism trecerea de la un produs la altul se poate produce mult mai uşor. Astfel, o agenţie de turism poate introduce şi elimina oricând în şi din structura ofertei sale diferite tipuri de produse turistice fără a fi necesară modificarea pregătirii şi numărului angajaţilor sau echipamentelor de care dispune.

Produsul turistic presupune o combinare de elemente tangibile şi intangibile cu rol de a satisface motivaţiile consumatorilor turistici. Oferta de bunuri materiale din cadrul produsului turistic este relativ .imitată comparativ cu cea de servicii, ea constând, de exemplu, din suveniruri (articole de artizanat, broşuri turistice etc.) şi articole necesare în timpul voiajului pi sejurului în cadrul destinaţiei turistice (hărţi, ghiduri turistice, cărţi poştale, filme foto, echipament sportiv, jocuri etc.). Celelalte elemente tangibile sunt reprezentate de patrimoniul de resurse turistice (naturale, culturale, istorice, arhitectonice etc.), cu rol de atracţie pentru turişti, infrastructura generală şi echipamentele turistice.

Conceptul de cultură este unul dintre cele mai uzitate şi totodată greu de definit. Termenul “cultură”, provenind din latinescul cultura, culturae, era folosit în antichitate de romani, cel mai adesea în înţelesul originar de cultivare a pământului, ca acţiune de transformare a naturii, sens care, în multe limbi romanice, s-a perpetuat până astăzi. Înţelesul celălalt al culturii, cultura animi, şi opus lui cultura agri, ca educaţie în sens larg, a spiritului îndeosebi, înţeles provenind din mediile intelectuale ale Romei antice, este şi el prezent printre semnificaţiile uzuale actuale ale culturii, fără însă ca o asemenea perspectivă să devină satisfăcătoare şi operaţională din punct de vedere epistemologic.

Cultura de masă este cea care produce şi difuzează produse oferite prin industria divertismentului şi care sunt destinate să fie consumate ca orice alte obiecte de consum. Cultura difuzată de mass-media a devenit bun de consum datorită dezvoltării clasei de mijloc, care începe să achiziţioneze obiecte culturale. În ciuda proliferării culturii populare după al doilea război mondial, rămâne convingerea că există un sens mai profund al culturii înalte care este benefic pentru societate. Cultura de masă nu este o formă degradată de cultură datorită caracterului ei de masă, ci devine astfel atunci când obiectele artistice sunt transformate printr-o difuzare masivă în simple obiecte care răspund exclusiv nevoilor plăcerii. Beneficiarii acestui tip de cultură au în vedere doar divertismentul, nefiind dispuşi să cheltuiască timp şi bani pe ceva necunoscut şi să caute înţelesurile profunde ale artei înalte. Nivelul lor de educaţie este în general scăzut. În perioada actuală, cultura a devenit în mare parte o problemă de gust personal, şi nu sunt puţine vocile care spun despre cultura elitistă europeană că este în pericol de a fi distrusă de fluxul necontenit de produse ale culturii populare americane.

Structurată în 4 capitole, lucrarea încearcă să creeze o imagine sinoptică asupra modului de elaborare şi valorificare a turismului cultural ÎN Oltenia de Nord, aliniindu-se megatendinţei de reconsiderare şi revitalizare a turismului românesc.

Principalele teme abordate în lucrare sunt: Turismul consumator şi promotor al culturii, Turismul în avangarda sectorului terţiar, Cultura - suportul şi materia primă ale turismului cultural, Stadiul aplicării managementului şi marketingului în domeniul cultural, Valorificarea turistică intensivă a patrimoniului cultural, Comportamentului de cumpărare şi consum în turismul cultural de evenimente, Cercetarea comportamentului consumatorului de servicii turistice, Turismul de evenimente în circuite turistice promovate prin SC Guardo Tours Tîrgu Jiu, Program turistic cultural : „Drumul lui Brâncuşi”, Gorjul cultural- istoric şi turistic, Promovarea proiectului cultural „Forumul latin”,

Alături de abordarea teoretică şi tratarea metodologică a conceptelor, lucrarea este însoţită de o bogată componentă exemplificativă, din experienţa touroperatorului SC Guardo Tours SA şi a touroperatorilor din ţările dezvoltate, care au promovat intensiv turismul cultural. Suportul cazuistic este susţinut de surse bibliografice recente, respectiv din perioada 2003-2008 şi informaţii preluate de pe Internet ce permit dezvoltări aplicative în activitatea turistică, simulări şi modelări, cu precădere la nivelul agenţiilor de turism, adaptându-se foarte bine la caracteristicile acestui tip de turism.

CAPITOLUL I

RAPORTUL TURISM- CULTURĂ

1.1. Aspecte culturale cu caracter turistic

Istoria, cultura, tradiţiile ţărilor europene rămân în memoria turiştilor. Patru sunt domeniile fundamentale de valori pe care Europa culturală le consideră ca făcând parte integrantă din spiritualitatea ei: domeniul ştiinţei, al moralei, al esteticii şi al religiei, acestea formând un tot unitar, un întreg în care fiecare îşi are locul ei bine determinat.

Astăzi cultura înglobează dincolo de artă şi literatură şi modul de viaţă, sistemul de valori, tradiţiile şi credinţele oamenilor. Istoria şi civilizaţia proprii fiecărui popor nu numai că îmbogăţesc valorile materiale ale ţării respective, dar impun şi o anumită "marcă cultural-turistică" inconfundabilă în lume. Ne referim doar la ceea ce înseamnă ea pentru turismul cultural mondial, pentru cunoaşterea şi înţelegerea devenirii fiecărui dintre popoare, cultura şi civilizaţia create de acestea de-a lungul anilor.

Turismul este într-un fel o nouă formă de viaţă prin care sunt cucerite noi terenuri ale necesităţii cu ajutorul culturii mereu perfecţionate. Orice valoare culturală trebuie să aibă anumite rosturi sociale şi umane, trebuie să contribuie la îmbogăţirea şi ridicarea vieţii materiale şi spirituale a oamenilor. Dacă valorile culturale create de popoarele europene nu s-au pierdut şi au reuşit să ne transmită peste secole şi milenii mesajul lor inedit este pentru că anumiţi factori printre care şi turismul au permis să fie cunoscute în întreaga lume (de exemplu: despre Mona Lisa, capodopera lui Leonardo Da Vinci care este atât de autentic italiană, s-a spus că "este o imagine a mişcării absolute, o metamorfoză a finitului în înfinit" ).