Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Caraș-Severin

Cap.I Localizarea şi caracterizarea geografică şi economică a judeţului Caras Severin

Aşezarea geografică

Caraş-Severin este un judeţ în regiunea Banat din România, ce are ca reşedinţă oraşul industrial Reşiţa.

Este situat în partea de sud-vest a României desfăşurându-se spre sud până la defileul Dunării, la graniţa cu Serbia. Judeţul Caraş Severin se învecineaza cu Republica Serbia la sud-vest, cu judeţul Mehedinţi la sud-est, cu judeţul Gorj la est, cu judeţul Hunedoara la nord - est şi cu judeţul Timiş la nord - vest.

Judeţul se întinde pe o suprafaţăde 8514 km2 (insemnand 3,6% din suprafaţa ţării, ocupand locul al treilea, ca mărime dupa Timis si Suceava şi cuprinde 2 municipii (Resita si Caransebes), 6 oraşe(Anina, Bocşa, Oţelu Roşu, Oraviţa, Moldova Nouă şi Băile Herculane), 69 de comune cu 288 de sate avand o populatie totala de 327579 - 376.347 locuitori, majoritatea apartinand localitatilor urbane (56,4%). Predomina populatia romaneasca (86,56%), dar in Caras-Severin traiesc reprezentanti a peste 30 de etnii.

Din punct de vedere geografic, Caraş-Severin este un judeţ montan (65,4%), dar are şi largi zone depresionare (15,5%), dealuri (10,8%) şi câmpii (7,3%).

Dezvoltarea economico-sociala

Subsolul judeţului Caras Severin este bogat în minereuri şi minerale, datorită acestui fapt s-a dezvoltat o industrie puternică. Exceptând petrolul, există cantităţi însemnate de rezerve reprezentând 130 de zăcăminte omologate, din care 64 zăcăminte de cărbuni şi minereuri, 50 zăcăminte de substanţe nemetalifere şi roci utile şi 6 zăcăminte de ape industriale si termominerale. Zăcămintele de cărbuni se găsesc în zonele Reşiţa, în bazinele Rusca-Montană, Caransebeş şi Almăj. Minereurile de mangan (Delineşti), minereurile de cupru (Ocna de Fier, Dognecea, Oraviţa), zăcămintele de plumb şi zinc (Ruschiţa, Dognecea), iar minereurile de aur şi argint (Bocşa, Dognecea Oraviţa). Zăcămintele nemetalifere, deşi larg răspândite au fost puţin exploatate, principalele zăcăminte fiind: azbest (Munţii şi Depresiunea Almăjului, Voislova, Borlova), talc (Marga, Voislova); cuarţ (Delineşti); caolin (Sicheviţa şi Nermed); argile refractare (Anina); nisipuri metalurgice (Doclin şi Surduc); calcar (Reşiţa, Gîrlişte, C-tin Daicoviciu); marmură (Bocşa şi Ruschiţa); granit şi granodiorit (Surduc şi Brădişorul). De remarcat sunt si rezervele de marmură de la Ruschiţa, care se aseamănă cu apreciata marmură de Carrara.

Structura economică a judeţului a fost până nu demult bazata pe metalurgia otelului, producerea de masini, echipamente si utilaje tehnologice, industrie miniera, exploatarea forestiera si valorificarea lemnului, ramuri economice care au cunoscut o puternică recesiune. În ultimii ani s-a dezvoltat industria usoara, alimentara si servicii, dar forta de munca disponibilizata din industria grea nu a fost absorbita decat in mica masura in noile activitati create. Din păcate, datorită crizei economice, în anul 2009 şi-au suspendat activitatea multe firme din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii. Rata somajului in Caraş Severin fiind de 9,69%.

Reţeaua de drumuri publice este în lungime totală de 1949,166 km, formată din: 558,366 km drumuri naţionale, 882,500 km drumuri judeţene şi 501,166 km drumuri comunale. Principalele artere: DN58A, DN58B, DN68, DN67D, DN57.

In judet exista un aeroport civil la Caransebes, un port la Dunare, iar in Moldova Noua, este traversat de catre un singur drum european, E70, dinspre Nord catre Sud - Est. In momentul de fata, judetul dispune de 344 km de cale ferata (apartinand Magistralei 900). Rutier, există două puncte de trecere a frontierei, către Serbia: Năidaş şi Moldova Veche.

Cap. II Prezentarea potenţialului turistic al judetului Caras Severin

Potenţialul natural

Relief

Zona montană este reprezentată de munţii Banatului în a căror componenţă intră: Munţii Ţarcului, Cernei, Mic, Semenic, Aninei şi Dognecei, Munţii Locvei şi Almăjului, care sunt alcătuiţi din două zone distincte: o zona cristalină cu intruziuni granitice şi o zonă sedimentară, calcaroasă. Relieful muntos creşte în altitudine de la vest spre est. Cea mai mică altitudine a judeţului se găseşte în zona localităţii Drencova, fiind de cca. 76 m iar maximul se înregistrează în Vârful Gugu din munţii Godeanu la 2291 m.

Relieful depresionar este reprezentat prin depresiunea Caransebeş-Mehadica, fiind separată de depresiunea Mehadica prin pasul Domaşnea(Poarta Orientală).

Dealurile au o răspândire limitata, cele mai importante fiind:dealurile Bozoviciului –alcatuite din roci eruptive şi şisturi cristaline, cu altitudini între 500 - 800 m, dealurile piemontane Oraviţei – alcatuite din şisturi cristaline si gresii permiene si dealurile Doclinului, formate din roci pliocene, cu înălţimi de 200 m.

Câmpiile ocupă de asemenea o suprafaţă redusă, fiind reprezentată printr-o serie de subunităţi ale Câmpiei Timişului: câmpiile Şipotului, Moraviţei şi Caraşului.

Reteaua hidrografică

Judeţul Caraş Severin, cu un relief predominant muntos, prezintă o reţea de ape curgătoare, ape subterane şi lacuri, bine conturată.

Cursurile de apă sunt reprezentate de predominarea Dunării cu o mare densitate, dar şi a raurilor: Timişului, a Caraşului, Nerei şi Cernei.

Printre lacuri importante putem enumera: Porţile de Fier I, lac de acumulare care, împreună cu hidrocentrala, formează un mare complex hidroenergetic şi de navigaţie, Lacul Dracului, lac natural de origine carstică, Lacul Buhui, lac subteran, format prin obturarea unor galerii din peştera Buhui si Iezerul Ţarcu, lac glaciar.

Solurile

Condiţiile pedogenetice au condus la formarea unor soluri variate. Cele mai importante fiind:

Grupa cernoziomurilor care ocupă suprafeţe în Valea Dunării si sunt utilizate pentru cultivarea cerealelor, grupa solurilor brune şi brune acide care ocupă suprafeţe în zona muntilor Locvei, Aninei, Dognecei şi Arenişului, soluri utilizate pentru păşuni,fâneţe si pomicultură, iar pe unele suprafeţe se cultivă cartofi şi porumb si grupa solurilor hidromorfe. intalnite pe terasele Timişului si Bistrei, si folosite pentru cultivarea grâului, ovazului si floarea soarelui.

Clima

Datorită aşezării judeţului, nu departe de marea Adriatică şi la adapostul Munţilor Carpaţi, se integrează climatul temperat continental cu influenţe submediteraneene.

Temperatura medie anuală variază în funcţie de altitudine, inregistrandu-se, 10°C -11°C in zona deluroasa si de campie si 4°C -9°C la munte. Precipitaţiile cresc de la 700mm/mp in zonele joase la 1400mm/mp în Munţii Ţarcu şi Godeanu, iar dintre vânturile mai frecvente aici se întâlnesc austrul, cald şi uscat, ce bate dinspre sud-vest.

Flora

Domogledul este considerat unul din locurile cele mai bogate în specii de plante, des intalnite sunt specile de liliac si alun turcesc, specifice stepei, deasemenea mai intalnim si plante din zona alpina, intalnite la altitudini de 1700-1800m reprezentate de: ienupăr, coarne si sălcii pitice.

Fauna

Prin originalitatea si bogăţia ei intalnim o varietate de soiuri de păsări: privighetoarea, mierla, cucul, sturzul. Lumea animală este bine reprezentată prin numeroasele exemplare de reptile: vipera cu corn, scorpionul şi şarpele. Reţeaua de ape este bogată, iar numărul speciilor de peşti cunoaşte cea mai mare varietate faţă de toate regiunile ţării, unde intalnim: păstrăvi indigeni,păstrăv curcubeu, iar în Dunăre se află somnul, şalăul, ştiuca.