Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Vâlcea

1.Caracterizare geografică şi economico-socială

1.1 Caracterizare geografică

Prima atestare documentara pentru judeţul Vâlcea este consfinţită in condica mânăstirii Cozia, ca fiind ziua de 8 ianuarie 1392, zi în care Mircea cel Bătrân, Domn al Ţarii Româneşti (1368 – 1418), emite un hrisov prin care dăruieşte mânăstirii Cozia toate drepturile asupra ”albinăritului”.

Generoasa natură a dat plaiurilor vâlcene “cu amândouă mâinile din toate frumuseţile şi din toate comorile cu care-i înzestrată Ţara Românească” (Alexandru Vlahuţă – “România pitorească”).

Judeţul Vâlcea este aşezat în jumătatea sudică a României la poalele Carpaţilor Meridionali, de-o parte şi de alta a râului Olt, fiind traversat de drumul european E81/DN7, principala arteră de circulaţie ce leagă capitala ţări, Bucureşti, de principalele ţări ale Europei centrale şi de vest. Are o suprafaţă de 5765 kmp, cu o populaţie de 413.511 locuitori şi o densitate de 71,7 locuitori / kmp. Numărul mare de locuitori este dat în primul rând de municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa de judeţ, cu o populaţie de 119.000 locuitori. Situat la o distanţă de 175 km de Bucureşti, Judeţul Vâlcea se învecinează cu judeţele: Sibiu şi Alba la nord, Dolj la sud, Olt la sud-est, Argeş la est, Hunedoara şi Gorj la vest.

1.2 Caracterizare economico-socială

Judeţul este împărţit în următoarele unităţi administrativ-teritoriale: 2 municipii (Râmnicu Vâlcea – reşedinţa judeţului şi Drăgăşani cu 22.499 de locuitori), 9 oraşe (Brezoi – 7.000 locuitori, Horezu – 7.446 locuitori, Călimăneşti-Căciulata – 8.923, Băile Olăneşti – 4.608, Govora – , Ocnele Mari – 3.578, Băbeni – 9.475, Bălceşti – 5.780 locuitori, Berbeşti – 5.704), 78 de comune şi 556 sate.

Structura populaţiei pe medii arată că 45,31% (187.358 locuitori) din totalul populaţiei trăieşte în mediul urban, faţă de 40,59% (177.060 locuitori) cât era în anul 1995. Acest fapt se datorează politicilor economice de până în anul 1989, care au favorizat deplasarea forţei de muncă de la sat la oraş.

Judeţul Vâlcea se bazează pe o economie prezentă în majoritatea sectoarelor cu preponderenţă în turism, industrie, agricultură, transporturi, comerţ şi servicii. În domeniul industriei se înregistrează succese semnificative în domeniul energetic, în industria lemnoasă, în industria constructoare de maşini, în industria uşoară, chimie şi petrochimie. Un rol important în economia judeţului Vâlcea îl reprezintă turismul, datorită resurselor turistice naturale şi a infrastructurii specifice.

2. Prezentarea potenţialului turistic

2.1 Potenţialul turistic natural

a)Relieful. Prin aşezarea sa geografică, judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele Oltului şi Lotrului, străjuite de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din judeţ, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei. Cea mai mare altitudine se înregistrează în vârful Ciortea (2.426 m) din Munţii Făgăraş, iar cea mai mică în lunca Oltului, la sud de municipiul Drăgăşani (130 m).

Proporţii ale reliefului:

- 40% din suprafaţă o reprezintă zona montană (Zona montană oferă atracţii formidabile: chei, cascade, peşteri, peste 80 de trasee marcate şi întreţinute, posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului şi vânătorii sportive. Turismul montan beneficiază de condiţii deosebite de cazare şi petrecere a vacanţelor în staţiunile de acum celebre, Voineasa şi Vidra.

- 20% din suprafaţă sunt reprezentate de depresiuni şi dealuri subcarpatice;

- 40% din suprafaţă reprezintă zona piemontană.

b)Clima. Varietatea formelor de relief influenţează clima temperat continentală caracteristică judeţului Vâlcea, întâlnindu-se nuanţe ale climatului montan, deluros specific depresiunii Loviştei şi a vaii Oltului.

La altitudini de peste 2.000m temperaturile scad sub 0ºC, precipitaţiile depăşesc 1.200 mm/an, iar vânturile cu orientare nord-vest sunt puternice. La altitudini medii şi mici temperatura medie variază între 2-6ºC, vânturile bat în lungul văilor, iar media precipitaţiilo are valori cuprinse între 800-1.200 mm/an. În regiunea dealurilor sucarpatice, temperature are valori cuprinse între 4-8ºC, iar precipitaţiile ating 600-800 mm/an. Pe valea Oltului clima este mai blândă decât în restul teritoriului, iar clima depresiunilor din Ţara Loviştei prezintă caracteristici interesante. Zidurile stâncoase ale munţilor ce o străjuiesc o feresc de ierni şi vânturi aspre şi veri prea călduroase. Aşadar, clima, prin valorile elementelor sale componente, este caracterizată ca fiind temperat – continentală, cu aerul mereu proaspat, ozonat. Numeroşi turişti beneficiază de proprietăţile curative ale topoclimatului zonei prin cură de aer, cură de teren sau helioterapie.

c)Reţeaua hidrografică. În judeţul Vâlcea întâlnim o reţea de ape densă, reţea ce imprimă o anumită configuraţie a peisajului. Cursurile apei, prin frumuseţea peisajului, ca şi prin amenajarea hidroenergetică, împreună cu un mare număr de lacuri de acumulare, au un rol important în dezvoltarea turismului, în general, şi a agrementului în special. Principalul curs de apă care strabate teritoriul judeţului Vâlcea este Oltul şi afluenţii acestuia (Lotrul, Topologul, Olăneşti, Bistriţa, Olteţul). Oltul strabate circa 130 km din suprafaţa judeţului, de la Râul Vadului până la Tighina. În regiunea depresiunii Loviştei, Oltul primeşte apele râurilor Călineşti, Urii, Robeşti, Sărăcineşti, Lotru, Valea Satului, Boia, Titeşti şi Baiasu. Lotrul strabate judeţul pe o suprafaţă de 80 km şi adună apele afluenţilor Voineşita, Latoriţa, Vasilatu şi Păşcoaia, iar Olteţul străbate 85 km din teritoriul judeţului. Dintre lacurile aflate pe teritoriul judeţului predomină lacurile de provenienţă glaciară aflate în bazinul Latoriţei: Muntinelul Mic, Iezerul Latoriţei, Singuraticul şi Cioara precum şi cele din munţii de la Obârşia Lotrului. Lacurile sărate sunt cele de la Ocniţa şi Ocnele Mari, iar lacurile artificiale amenajate ca urmare a construcţiei hidrocentralelor sunt: Vidra (lac de acumulare ce are un volum total – la nivel maxim de exploatare – de 370 mil m³), Călimăneşti, Băbeni, Dăeşti, Malaia şi Brădişor.

d)Vegetaţia şi fauna.

Zona se caracterizează printr-o vegetaţie şi faună de sorginte central europeană reprezentată de păduri de foioase care dau culoare şi consistenţă peisajului şi cu faună specifică.

Vegetaţia. În funcţie de relief şi climă, vegetaţia caracteristică teritoriului vâlcean este repartizată după zonarea acestora. În regiunile montane, pe cele mai înalte culmi predomină flora alpină şi subalpină. Dintre speciile care cresc aici se întâlnesc: salcia pitică, violeta, bujorul de munte şi floarea de colţ - ultimele declarate monumente ale naturii.

Zona forestieră este specifică regiunilor deluroase, acoperind circa 45% din suprafaţa judeţului (4,2% din suprafaţa ţării). Pădurile de molid cresc în etajul subalpin, pe lângă arbuşti ca: măcrişul, afinul ş.a. Pădurile de foioase acoperă zona montană şi o parte a dealurilor subcarpatice şi piemontane. Dintre speciile de arbori care compun etajul foioaselor predomină fagul, mesteacănul, carpenul, alunul şi paltunul de munte.

La altitudinile din zona colinară şi de câmpie cuprinse între 300-700 m, predomină stejarul pedunculat, ulmul şi carpenul.