Valorificarea reliefului în turism - Munții Almajului

1. Prezentarea morgologica a unitatii/subunitatii de relief

1.1. Incadrarea si limitele spatiului analizat

Muntii Almajului reprezinta o subunitatea a Muntilor Banatului (Carpatii Occidentali). Limita de nord separa Muntii Almaj de Muntii Semenic si Muntii Aninei prin intermediul Depresiunii Bozovici. La est, M-tii Almajului sunt limitati de Depresiunea Caransebes-Mehadia (Culoarul Timis-Cerna), la vest de Muntii Locva, iar la sud de Lacul Portile de Fier.

Muntii Almajului insotesc Defileul Dunarii, de la culoarul Liubcova – Sopotul Nou (pe versantul vestic) pana la Valea Cernei.

Harta subunitatilor Muntilor Banat

1 – limitele subunitatilor muntoase; 2 – limite in cadrul subunitatilor intramontane si extramontane; 3 – spatiu montan; 4 – Dealurile Vestice si Campia Tisei; 5 – culoare si depresiuni intramontane

1.2. Morfometrie. Morfografie

Muntii Almajului sunt dominati de culmea Svinecei Mare (1224 m) si prezinta forme si culmi tesite si foarte ramificate, echivalente ale unor nivele de eroziune clare. Pe latura dinspre fluviu sunt deosebit de fragmentati, dand nastere unor salbatice chei. Muntii Almajului au de fapt doua culmi mai importante, foarte ramificate si sinuoase: cea rasariteana, orientata nord-sud, aproximativ de la Lapusnicel la Cozla si cea apuseana cu mai multe sei, ramificatii si cel mai inalt varf, Svinecea Mare.

Atat rocile cristaline, cat si cele sedimentare, sunt strapunse de roci magmatice, reprezentate prin granite si serpentine, care apar in zona estica a Muntilor Almajului unde bine cunoscute sunt varfurile Carsa Mare (1167 m), Cherbelezu (1102 m), Omeniscu Mare (897 m), iar spre vest, culmea cu varful Svinecea Mare (1124 m) si Curmatura Baniei (1069 m), de unde se desprind culmi mai scunde.

Cele mai inalte culmi ale acestor munti strajuiesc din exterior zona turistica „Portile de Fier”, dar reprezinta o atractie la care se ajunge traversandu-se zona. Cu toate acestea pe teritoriul lor apartinand zonei turistice „Portile de Fier” se afla formata Clisura Dunarii de la Cazane. Relieful montan este mai semet si mai pitoresc ca urmare a prezentei calcarelor. Aspectul general montan aici este compus dintr-o interesanta alternanta de platforme, platforme suspendate deasupra Dunarii (Ciucarul Mare-316 m si Ciucarul Mic-310 m) si culmi semete. Datorita acelorasi calcare si aici s-au dezvoltat lapiezuri, doline, uvalii, pesteri.

In Muntii Almajului, Dunarea si-a taiat cele mai spectaculoase sectoare, ce au facut relieful Dunarii faimos in Europa. Desi nu sunt niste munti foarte inalti, alternanta de spatii mai plane cu cele mai semete si cu interventia Dunarii au creat peisaje de o atractie incontestabila.

In partea de sud-vest a Muntilor Almajului, se desfasoara Depresiune Liubcova, sapata in depozite neogene, depuse intr-un bazin tectonic.

Relieful depresiunii are un aspect colinar, iar pe vaile mai mari ca de exemplu Valea Mare, Orevita, Camenita si Liuborajdea, au luat nastere bazinete de eroziune si acumulare. In cadrul depresiunii se gaseste toata seria de terase ale Dunarii.

Treapta montana cea mai inalta de pe teritoriul zonei turistice „Portilor de Fier” o reprezinta grupa Retezat-Godeanu a Carpatilor Meridionali care prin subdiviziunile sale ocupa parte estica a zonei. In fapt, doar prelungirile sud-estice ale acestei grupe apar aici ridicandu-se semet la altitudini de 2000 m, insotind Valea Cernei. De-a lungul vaii se aliniaza culmile Muntilor Cernei si Muntilor Mehedinti, mai joase si domolite de Culoarul Timis-Cerna. Spre sud, sud-est, teritoriul zonei „Portile de Fier” coboara dinspre Podisul Mehedinti spre Depresiunea Drobeta Turnu Severin.