Vatra Moldoviței

Cuvânt înainte Raţiunea unui studiu monografic asupra comunei Vatra Moldoviţei subsumează doi vectori motivaţionali- voinţa politică locală şi disponibilitatea ştiinţifică, care, reuniţi şi concretizaţi în lucrarea de faţă, probează fericit oportunitatea corelării lor la toate nivelele societăţii. Locurile constituie un patrimoniu dinamic, adesea mult mai bogat decât patrimoniul-obiect. S-ar spune ca primul îl include pe cel de-al doilea. La Vatra Moldoviţei imaginea generării locului porneşte însă de la un patrimoniu-obiect: cine spune Vatra Moldoviţei se gândeşte primordial la Mănăstirea Moldoviţa. Nimic rău în asta, am spune, dimpotrivă, gândind că majorităţii locurilor le lipseşte o emblemă- reper. Primul plan, al textului de analiză şi consideraţie ştiinţifică propriu-zisă este dublat permanent de alte două planuri care orientează, discret, succesiunea şi structurarea datelor — planul evidenţierii patrimoniului, aşa cum o afirmă însuşi titlul volumului, şi planul utilităţii practice pentru o gamă diversă de cititori, decidenţi în administraţie, iubitori de cunoaştere, turişti cu aşteptări intelectuale orientate etc. Desigur că o asemenea iniţiativă poate fi criticabilă prin dispersia adresabilităţii, dar avantajul rezidă în posibilitatea perceperii diversităţii în unitate (sau a unităţii din diversitate?!). Subsumarea întregului demers ideii de patrimoniu (care ar putea genera chiar întrebarea „de ce patrimoniu şi nu resursă?”) se argumentează prin alonja semantică a noţiunii în cauză, care conectează încărcătura trecutului cu disponibilităţile viitorului, în comparaţie cu o anume limită a noţiunii de resursă, despre care se poate spune că are deschiderea necesară perspectivei de utilizare, fără să aibă însă, întotdeauna, fundamentul valorii acumulate. Altfel spus, patrimoniul poate fi folosit ca resursă, dar nu orice resursă poate fi considerată patrimoniu. La Vatra Moldoviţei, patrimoniul natural, cultural-istoric şi uman, definit ca moştenire comună a colectivităţii, devine şi resursă — ansamblu de potenţialităţi naturale şi umane. Fideli formaţiei noastre de analişti ai spaţiului şi timpului — geografi şi istorici — am privilegiat ansamblul şi nu doar elementul. Aşa s-a conturat studiul monografic de faţă, care îşi propune, îndrăzneţ, o sudare a invariantei istorice cu gestiunea cotidianului şi scrutarea mizei existenţei viitoare, atât de des numită dezvoltare. Repere introductive asupra identităţii teritoriale a comunei Vatra Moldoviţei Comuna Vatra Moldoviţei, în forma ei administrativă actuală care datează din 1968 este situată în partea central — vestică a judeţului Suceava, în cadrul Obcinelor Bucovinei, în bazinul hidrografic al Moldoviţei, afluent al Moldovei. Teritoriul comunei se desfăşoară pe un ecart altitudinal cuprins între 600-1380m şi are orientarea generală nord- nord-est - sud-sud-vest, fiind traversat în partea centrală de valea Moldoviţei, pe direcţia vest-nord-vest — est-sud-est. Cea mai mare parte a teritoriului este drenat de afluenţii Moldoviţei, bazinele hidrografice ale pâraielor Ciumârna şi Boul Mare, orientate nord-nord-est - sud-sud-vest, care confluează în satul Vatra Moldoviţei. Teritoriul în studiu se extinde latitudinal pe 12 km, între extremităţile cardinale, corespunzătoare, la nord Pasul Ciumârna (955 m), 47°43' latitudine nordică şi până la confluenţa pârâului Dragoşa cu Moldoviţa, în sud (588 m), la 47°37' latitudine nordică. Longitudinal, comuna Vatra Moldoviţei se desfăşoară pe 7,1km, între extremităţile teritoriului, la 25°26' longitudine estică în Vf. Pietros (1351 m) şi, în extremitatea estică, la 25°39' longitudine estică, în Vf. La Palma (1136m). Centrul reşedinţei comunei este situat la 25 km de municipiul Câmpulung Moldovenesc şi 30 km de Gura Humorului, deci în interiorul izocronei de o oră, atât pe calea ferată cât şi pe şosea. Dincolo de limitele comunei Vatra Moldoviţei sunt vecinii administrativi: Moldoviţa şi Suceviţa la nord şi respectiv la nord — est, Frumosu la est—sud-est, Sadova la sud—vest şi municipiul Câmpulung Moldovenesc, la sud. Limitele comunei Vatra Moldoviţei urmăresc de regulă cumpenele de apă ale bazinelor hidrografice ale afluenţilor Moldoviţei. Astfel, sunt limitele de nord-est, care urmăresc cumpenele bazinelor Ciumârna — Suceviţa; limita estică: Ciumârna — Dragoşa — Lupoaia, limita sudică şi sud-estică: Pârâul lui Vasile — Deia — Boul şi urcă apoi pe Obcina Feredeului. Limitele vestică şi nord-vestică avansează pe cursurile de apă Boul Mare - Demăcuşa — Ciumârna, continuându-se spre nord, pe culmea Obcinii Mari. Accesul rutier în comună dinspre Vama, se face în lungul văii Moldoviţei pe DJ176, iar dinspre Suceviţa şi Rădăuţi pe DN17A. Accesul feroviar este tot pe axa Văii Moldoviţa, pe calea ferată Vama-Vatra Moldoviţei-Moldoviţa, derivare a căii ferate magistrale Suceava-Câmpulung Moldovenesc Vatra Moldoviţei în preocupările cercetătorilor Deloc surprinzător, comuna Vatra Moldoviţei nu a făcut până acum obiectul unor cercetări speciale, de detaliu, dedicate ei în mod expres. În afirmaţia aceasta se pot include şi două studii geologice de L. Ionesi (1963, 1965) cu privire la formaţiunile de fliş din zona Valea Boului şi cercetările arheologice şi istorice asupra aşezământului monahal (Al. Bocăneţu, 1933; Corina Nicolescu, 1967), care numai la prima vedere ne contrazic: ele nu privesc ansamblul comunei, ci doar aspecte secvenţiale. De altfel, nici cadrul spaţial nu este coincident: studiile lui L. Ionesi nu au în vedere teritoriul administrativ comunal, ci areale delimitate pe criterii specifice, geologice, iar celălalt vizează un obiectiv spaţial punctual — mănăstirea. Informaţii, observaţii şi puncte de vedere directe sau doar tangenţiale şi disparate referitoare la comuna Vatra Moldoviţei apar într-o serie de studii, mai vechi sau mai recente, cu caracter monografic sau tematic, în care se abordează cadre spaţiale mai ample: provinciile istorice Moldova sau Bucovina, bazinul Moldovei sau valea Moldoviţei (ca unităţi geografice), fosta regiune Suceava sau actualul judeţ Suceava (ca unităţi administrativ — economice). Astfel, pentru istorie şi geografie istorică se pot cita Moldova în secolele XI —XIV (V. Spinei, 1982), Bucovina — descriere economică (P. S. Aurelian, 1876), Die Bukowina (E. Fischer, 1899), Topographie der Bukowina (D. Werenka, 1895), Din istoria Bucovinei (I. Nistor,1991), Istoria Bucovinei (M. Iacobescu, 1993), Moldova în epoca feudalismului (P. G. Dmitriev, 1975) — importantă pentru datele de statistică demografică. Au fost studiate istoria Fondului bisericesc din Bucovina şi a pădurilor din Bucovina (I. Nistor, 1921; S. Dimitrovici, 1922, R. Ichim, 1988), braniştile mănăstireşti din Bucovina, printre care şi cea a Moldoviţei (P. Blaj, I. Iosep, 1993), drumurile „tătăreşti” (Al. Vasilescu, 1969), migraţia românească din Ardeal în Bucovina (I. Nistor, 1927), dezvoltarea agriculturii, economiei silvice, vânătorii şi pescuitului în Bucovina (Zachar A. şi col., 1901) etc. O importanţă specială au cele 6 volume de documente bucovinene publicate de T. Bălan (1933-1942). În domeniul geografiei fizice, umane sau regionale- integrate amintim studiile: Judeţul Suceava (N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu, 1973); Obcinele Bucovinei (N. Barbu, 1976; N. Barbu şi I. Iosep, Capitol în tratatul de geografie a României, 1983); I. Iosep, Obcinele Bucovinei — studiu de geografie economică, teză de doctorat, 1998, Iaşi). În ramurile Geologiei şi Geomorfologiei se remarcă tezele de doctorat elaborate de L. Ionesi (publicată în 1972) şi N. Barbu (1976), prima referitoare la flişul paleogen din bazinul Moldovei (căreia îi aparţine şi bazinul Moldoviţei), cealaltă la geomorfologia Obcinelor Bucovinei. Aceşti autori au realizat şi câteva lucrări pe unităţi de rang inferior, dintre care o parte se regăsesc în bibliografia din lista noastră anexă. Li se pot adăuga Geologia Moldovei. Stratigrafie şi consideraţii economice (Gh. Bâgu, A. Mocanu, 1984), Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice (C. Grasu şi col. , 1988), Cercetări geologice în regiunea Suceviţa — Solca — Ciumârna — Poiana Micului (Gh. Cernea, 1957) şi Observaţii geomorfologice în valea Moldoviţei (I. Popescu Argeşel, I. Iosep, 1972). ,În ce priveşte alte ramuri ale geografiei fizice, amintim studiul colectivului condus de L. Apostol asupra precipitaţiilor din Obcinele Bucovinei (1985) şi cel referitor la solurile Judeţului Suceava (Gh. Lupaşcu şi col., 1986). În cercetarea vegetaţiei se remarcă două studii ample: Pajiştile din Bucovina (D. Popovici şi col., 1996) şi cel al lui R. Ichim (1988), care în ciuda titlului (Istoria pădurilor şi a silviculturii din Bucovina), are o structură mai cuprinzătoare. Ultimul autor se ocupă şi de influenţa factorului antropic asupra stării pădurilor de molid din Bucovina (1973).