Zona Etnografică Maramureș

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Atunci când se va scrie o lucrare cuprinzatoare despre contributia Maramuresului la civilizatia si cultura noastra se va vedea ca tinutul acesta situat la marginea pamântului românesc a fost, pe toate planurile, cu mult mai fertil decât se crede îndeobste. Se va vedea astfel ca aceasta vatra de straveche si intensa viata româneasca, de care se leaga una din legendele „întemeierii” noastre si în care, mai apoi, într-o epoca de înflorire culturala, s-au facut cele dintâi traduceri de texte religioase în limba româna, „tara” aceasta in ciuda conditiilor neprielnice în care i-a fost dat sa se dezvolta timp de câteva secole a produs fara încetare în planul civilizatiei si culturii, îmbogatind necontenit patrimoniul nostru national.

Ca pretutindeni, de altfel, vreme îndelungata, talentele si aptitudinile oamenilor acestor locuri s-au valorificat îndeosebi în cadrul creatiei de tip traditional, popular. Începând cu secolul al XVI-lea, gratie mai ales intensei comunicari cu celelalte tinuturi românesti, cultura scrisa a constituit si ea o prezenta neîntrerupta în viata Maramuresului. În domeniul vietii carturaresti, circulatia continua a cartii românesti, iar apoi aparitia unor unor manifestari originale locale evidentiaza tendinta de integrare a Maramuresului în ritmul cultural general romanesc. Cultura populara continua sa ramâna însa si pe mai departe principalul domeniu prin care Maramuresul se afirma în peisajul civilizatiei si culturii noastre etnice. Vitalitatea ei remarcabila înca în mediile populare, vigoarea si originalitatea ei care, toate la un loc, explica nu numai puternicele ecouri ce le are în celelalte tinuturi românesti si larga audienta de care se bucura în rândul celorlalte straturi sociale de la noi ci si aprecierile elogioase la adresa ei rostite în afara hotarelor tarii, constituie trasaturi de capetenie ale personalitatii culturii populare maramuresene contemporane. La rândul lor, trasaturile acestea vin sa-i defineasca pe însisi creatorii si protagonistii acestei culturi. Caci mai mult decât în cazul altor tinuturi de la noi, locuitorii de pe vaile Izei si Viseului, ale Tisei, Marei si Cosaului au stiut sa îmbine modul de viata traditional cu confortul propriu civilizatiei de tip urban, au stiut sa subordoneze într-o mai mare masura propriei traditii progresul tehnic si în general cuceririle civilizatiei moderne. Fie ca este vorba de elemente împrumutate din afara zonei, fie de elemente provenite din mediul urban, asimilarea lor efectiva, în adâncime, le confera o nota de naturalete rar întâlnita în creatia altor zone ale tarii.

Întâlnim înca în viata satelor maramuresene de astazi numeroase elemente de cultura arhaica, evocatoare ale unor vremuri de mult apuse. E suficient sa amintim organizarea vietii pastorale, a stânei, iar în domeniul folclorului, interpretarea specifica a strigaturii, jocul tropotit ori unele obiceiuri de la nastere si de la nunta, care mai pastreaza ceva din naivitatea, dar si din puritatea rituala a începuturilor. Alaturi de acestea apar în satele maramuresene de astazi si multe elemente culturale de provenienta urbana, surprinzator de moderne. Arhitectura populara si interiorul caselor taranesti, portul si deosebitele sectoare ale creatiei folclorice ofera suficiente marturii. Procesul de evolutie este foarte viu asadar si în cultura populara maramureseana de astazi, dar, mai mult decât în alte zone ale tarii, evolutia este aici mai organica, ritmul ei rasfrângându-se mai unitar în toate compartimentele vietii satesti. Un asemenea fenomen nu poate avea loc decât în comunitati cu o traditie îndelungata, ale carei structuri fundamentale sunt înca active.

O puternica constiinta de sine, nascuta poate din constiinta propriului trecut istoric si totodata a temeiniciei propriei existente, cladita pe rânduieli venite de demult, explica sentimentul de mândrie ce-l caracterizeaza pe taranul maramuresean, sentiment care razbate nu numai în conduita sa din viata de toate zilele si în ocazii sarbatoresti, în raport cu membrii colectivitatii în care traieste si cu cei ai altor comunitati, ci si în creatia sa folclorica. Aici, în acest sentiment de mândrie din sfera ocupatiilor traditionale, spre exemplu, vor constitui nu numai surse indispensabile de informatie, ci si lecturi utile crearii unei atmosfere adecvate studiului culturii populare traditionale. Lucrarea de fata izbuteste sa sugereze o imagine cuprinzatoare si fidela în acelasi timp a universului vietii traditionale si actuale a satului maramuresean din perspectiva etnografica.

CAPITOLUL II – CADRUL GEOGRAFIC AL ZONEI.

2.1. Caracteristicile geografice ale zonei.

Nordul românesc, marcat de lantul muntilor vulcanici Oas, Gutâi si Tibles la sud, de lantul muntilor cristalini ai Rodnei spre est si ai Maramuresului spre sud-est, marginiti de regiuni deluroase, terase si lunci, definit geografic de depresiunea intercarpatica a Maramuresului, a favorizat, prin conditiile geoclimatice si prin bogatiile naturale, prezenta si permanenta omului aici înca din cele mai vechi timpuri.