Administrația publică între tradiție și modernitate în contextul societății informaționale

Capitolul I Administrația Publică tradițională

Administrația publică este reprezentată ca fiind una dintre cele mai vechi forme de conducere exercitată de stat. Aproape fiecare stat are formele sale specifice de guvernare datorită tradiției și eveluției închise în cadrul granițelor. Aceste forme, au în general rădăcini rădăcini istorice adânci.

Vom înțelege prin administrare publică suma activităților desfășurate de o administrația publică, aceasta din urmă fiind o formă organizatorică înființată legal de stat și cu statut propriu de funcționare. Administrarea publică se materializează prin furnizarea serviciilor publice, iar administrația publică se materializează, funcțional vorbind și exprimat la modul cel mai general, printr-un birou și printr-un ghișeu de acces la servicii al publicului, aflate într-un sediu unde își desfășoară activitatea un personal de specialitate care execută proceduri proprii, specifice serviciilor furnizate.

În România sistemul autorităților administrative publice este organizat teritorial și poate fi clasificat din două puncte de vedere:

- după criteriul teritorial,

- după criteriul funcțional.

După criteriul teritorial există trei nivele de organizare:

- autorități centrale, a căror competență se extinde asupra întregului teritoriu al țării (guvern, ministere, diverse organe centrale ale administrației publice);

- autorități teritoriale, a căror competență se extinde asupra unei părți a teritoriului național (unitățile descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale);

- autorități locale, a căror competență se extinde asupra unei unități administrative teritoriale - județ, oraș, comună (consiliile locale și primăriile).

După criteriul funcțional se disting două tipuri:

- autorități cu competență generală care execută puterea executivă în orice domeniu (guvernul, consiliile locale și primăriile);

- autorități de specialitate care exercită puterea executivă într-o anumită ramură sau domeniu de activitate (ministerele și organele de specialitate ale administrației publice subordonate guvernului, sau autonome, și serviciile descentralizate ale acestora).

Canalul de acces la un serviciu este calea prin care beneficiarul poate lua legătura cu serviciul la care are nevoie, pentru a formula cereri și pentru a primi rezultate.

Canalele de acces tradiționale ale unităților administrative publice tradiționale, fără servicii electronice, sunt prezentarea în persoană la ghișeu, poștă, faxul și telefonul utilizat pentru voce, iar informațiile dintre beneficiar și serviciu se află pe hârtie.

Canalele de acces la serviciile elctroice sunt canale electronice care nu necesită prezentarea în persoană a beneficiarului la ghișeu, sau după caz, micșorează numărul vizitelor.

Schema funcțională a unei unități administrative publice tradițională

În schema de mai sus, ghișeul este locul unde se prezintă beneficiarii, adică cetățenii, reprezentanții societăților comerciale, ai diverselor organizații și asociații, sau ai altor unități administrative publice, beneficiari ce solicită un serviciu public. Funcționarul de la ghișeul G în schema, sau funcționarul public ce este dotat cu un calculator aflat la ghișeu, acesta primește solicitarea și prim legătură cu biroul B, acesta inițiază exercitarea procedurilor interne specifice ce realizează serviciul solicitat la ghișeul G, iar, după executarea acestora, preia rezultatul destinat beneficiarului și îl prezintă acestuia după intervalul de timp cerut de executarea procedurilor.

Solicitarea de servicii publice de către beneficiari se face în general în unitățile administrației publice tradiționale, prin prezența fizică a persoanelor la ghișeu, a persoanelor direct interesate sau a împuterniciților acestora. O altă metodă este cea a solicitărilor primite prin telefon, prin poșta electronic sau prin fax. În momentul în care se primește solicitarea, se face identificarea beneficiarului solicitat însoțită de autentificarea acestei identități. Solicitarea unui serviciu se face prin formular de hârtie specific serviciului solicitat, iar rezultatul se realizează tot sub forma unui document de hârtie în format specific serviciului.