Administrația publică între tradiție și modernitate în contextul societății informaționale

I. Administrația publică între tradiție și necesitate

Până în secolul XX, administrația publică se rezuma la un ghișeu, atunci când vorbeam de relația cu cetățenii sau de accesul la serviciile publice. La începutul secolului XX, putem afirma că a avut loc un boom în ceea ce privește tehnologia în domeniul administrației publice împletită din ce în ce mai puternic cu ideile liberale despre un stat minimal, pe care îl putem denumi și un paznicul important al democrației”, având ca atribute furnizarea de servicii către cetățenii plătitori de taxe și impozite. Astfel, conceptul de guvernare a suferit multe schimbări.

Tehnologia informațională reprezintă un neant pentru orice stat si pentru economia mondială, deoarece existența unor progrese rapide în ceea ce privește domeniul tehnologic influențează existența de zi cu zi a cetățenilor, modul cum aceștia trăiesc, locul de muncă, etc.. Acest lucru, nu poate avea decât denumirea de “fenomenul societății informaționale”.

Societatea informațională, reprezintă o etapă inovatoare a umanități, un nou mod de a-și desfășura modul de viață o comunitate, mod ce implică utilizarea tehnologiei la cote cât mai mari în toate activitățile. Astfel, acest fenomen , permite cetățenilor un acces rapid asupra informației, amplificând globalizarea din punct de vedere economic și creșterea coeziunii sociale.

Societatea informațională este cea care ridică consumul de informație în rândul populației, informația fiind cea mai importanță resursă. Așadar, societatea este bazată pe tehnologizarea informațională, lucru benefic pentru dezvoltarea noilor tehnologii și sisteme care să ofere servicii și produse de informare.

Acest fenomen s-a răspândit în anii 1990, extinzând astfel ideile existente în societatea post-industrială, societate care avea o economie bazată pe producție, care ușor, ușor s-a orientat pe dezvoltarea de servicii. Societatea nou creată, care are la bazată sistemul informațional nu se mai bazează doar pe muncă, ci intervine și cunoașterea în această ecuație.

Cunoașterea devine așadar principalul mod de a produce în această societate, fiind elementul central pentru post-industrialism: informația (producerea, utilizarea și diseminarea), sub orice formă—hârtie, suport magnetic, optic, microfișe și microfilme, sau deținută direct de factorul uman. Societatea informațională este bazată pe Internet și în corelație cu globalizarea—fenomen specific societății informaționale . Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de informație este cel mai important tip de activitate, informația este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic - un mediu de existență a omului.

Rolul cel mai important în societatea informațională este reprezentat de puterea guvernamentală, de cei care sunt la putere și guvernează deoarece ei sunt cei care au obligația de a adopta și promulga diferite documente legislative care să pună în reglementare noua societate informațională. De asemenea, trebuie să fie reglementată și modul de implementare a infrastructurii la nivel de țară, lucru care ar permite accesul tuturor, neexistând discriminare în privința accesului la informațiile publice și la utilizarea tehnologiei într-un mod eficient și rațional.

Potrivit celor amintite mai sus, putem sublinia anumite caracteristici pe care societatea informațională la are:

- Informația este privită ca fiind un bun, o resursă economică pe care oamenii o folosesc în cea mai mare parte;

- Resursele privind informațiile sunt cele care dețin ponderea cea mai ridicată în privința resurselor utilizate în societate;

- Un rol important este de asemenea atribuit cercetării științifice și a inovației tehnologice.

- Sectorul privind productivitatea înregistrează o creștere favorabilă și o dinamică extraordinară.

- instrumentele TIC sunt cele care în permanență asistă orice activitate a cetățenilor.

- Există posibilitatea accesului la distanță, prin video conferințe sau comerț electronic.

- S-a dezvoltat și o infrastructură specifică societății informaționale care asistă orice proces de cunoaștere, concepție, proces decizional sau de acțiune.

Cu toate acestea, putem să întâlnim pericole în societatea informațională:

o prăpastia digitală — excluderea socială;

o extinderea și creșterea criminalității prin fraudă, fie ea informatică asupra serverelor, asupra vieții personale ale oamenilor sau a imaginilor acestora.

o se promovează violența și crește ura și xenofobia.

o difuzarea de informații având impact negativ asupra moralității publice și a minorilor (pornografia și pedofilia);

o transformări ale vieții individului:

- lipsa oricărei comunicări, se izolează, devine sedentar, începe să existe frica unui contact cu altă persoană.;