Agenții, unități și organisme europene cu responsabilități în securizarea frontierelor

Abstract: Modelul global de gestionare a frontierelor europene este un instrument important pentru protejarea securității interne a statelor membre și, în special, pentru prevenirea și depistarea imigrației ilegale și a infracțiunilor conexe, precum și a altor infracțiuni transfrontaliere. Controlul eficient la frontiere ar trebui menținut în mod constant, iar acesta ar trebui să acopere toate acțiunile ilegale, inclusiv cele care nu au impact asupra siguranței locale.

Cuvinte cheie: granițele europene, securitatea frontierelor, agenții, organizații, responsabilitățile

Keywords: European borders, border security, agencies, organizations, responsibilities

Încă de la debutul Pieței comune și a Uniunii Vamale în anii '60 managementul frontierei comune, gestionarea ei integrată, a reprezentat un deziderat pentru a asigura securitatea spațiului de libertate a justiției și a altor obiective fundamentale. Acțiunea de gestionare (management), în comun sau nu, a devenit curând un mijloc de implementare a unei politici menite să asigure securitatea și apărarea comună, din punct de vedere al securității frontierelor. De la integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene prin Tratatul de la Amsterdam din 1997 și ca răspuns la concluziile Consiliului European de la Tampere, Uniunea Europeană a făcut o serie de pași importanți către gestionarea integrată a frontierelor.

Cedarea unei mici părți a suveranității este un aspect foarte bine cunoscut generat de aderarea la Uniunea Europeană. Întrebarea însă care a apărut în urma înființării unei autorități europene, ceea ce Frontex dorește să reprezinte, este: sunt statele membre gata să accepte o agenție supranațională cu rol de autoritate în domeniul frontierelor? Este interesant de observat că, pe lângă autoritățile naționale reponsabile pentru controlul frontierelor, autorităților cu rol în procesul de returnare au de asemenea un rol important pentru implementarea unui management integrat la frontieră.

Dacă la nivel național, agențiile care reprezintă autoritățile naționale sunt responsabile pentru realizarea gestionării integrate, la nivel european, agențiile JAI (Europol, eu-LISA, EASO, FRA, Cepol) sprijină și coordonează activitățile statelor membre de gestionare a frontierelor prin utilizarea unor instrumente operaționale specifice. Aceste instrumente pot fi utilizate numai pentru a asista autoritățile naționale de frontieră în îndeplinirea sarcinilor lor și nu pot, în niciun caz, să își asume rolul și responsabilitățile principale ale statelor membre în ceea ce priveștegestionarea frontierelor. Am trecut în revistă activitatea desfășurată pe plan național, suportul european și ajungem la contextul internațional: diferite organizații internaționale (de exemplu,ICAO ) sau regionale (de exemplu, OSCE ), precum și organizații neguvernamentale (de exemplu, IOM ) sunt foarte implicate în domeniul gestionării integrate a frontierelor. Aceste organizații oferă asistență statelor membre și autorităților lor de frontieră, autorităților vamale și/sau polițienești, inclusiv în activitățile de consolidare a capacităților în domeniul lor de competență.

Controlul frontierelor, garantează controale sistematice la frontieră pentru fiecare persoană care intră sau iese din spațiul Schengen. Se referă atât la verificările la frontieră cât și la supravegherea frontierelor și asigură un nivel adecvat pentru verificarea trecerilor ilegale de frontieră în zonele dintre punctele de trecere a frontierei sau pe cale maritimă, prin folosire de documente false sau prin ascundere în interiorul mijlocului de transport. Acest aspect are impact și în zona de prevenire a criminalității la nivel național, cu scopul de a detecta tranzitul peste frontieră al oricăror forme de criminalitate. La nivel național, se impune existența unei strategii care să adapteze cadrul european specificității naționale. Domeniul central alacestei strategiinaționale privind frontierele este funcționarea IBM , Gestionarea frontierelor ar trebui să aibă o capacitate de reacție de așa natură încât, dacă este necesar, alocarea resurselor să fie adaptată în consecință: Rezervele,personalul și echipamentele trebuie să fie disponibile pentru a reacționa la schimbările care se produc de-a lungul frontierelor și la punctele de trecere a frontierei. De asemenea, ar trebui elaborate planuri pentru a aborda problema imigrației ilegale neașteptate pe scară largă. Elementele esențiale ale gestionării frontierelor sunt verificarea sistematică a tuturor persoanelor care trec frontierele externe și supravegherea eficientă a frontierelor între punctele de trecere a frontierei. În acest sens, ar trebui luate toate măsurile adecvate pentru a proteja securitatea internă și a preveni trecerea ilegală a frontierei, prin orice zonă.Fiecare stat membru care arefrontiere externe terestre și/sau maritime ar trebui să dispună de un sistem național de supraveghere a frontierelor,alcătuit dintr-o singură structură sau o combinație de sisteme naționale de supraveghere și monitorizare. Activitățile de supraveghere la fiecare tronson de frontieră externă ar trebui să corespundă nivelului de riscalocat acestuia(aici ne lovim din noude instrumentul numit analiză de risc).

În anticiparea creșterii fluxurilor de călători și ca răspuns la preocupările privind securitatea în ceea ce privește controlul frontierelor externe ale UE, la 6 aprilie 2016, Comisia a prezentat propuneri revizuite pentru stabilirea unui sistem de intrare / ieșire pentru înregistrarea trecerilor frontierei tuturor resortisanților din afara UE.