Analiza managementului funției publice dintre România și Marea Britanie

Orice domeniu de activitate al vieții politice, economice, sociale, că și al celui administrativ din orice țară este compus din oameni organizați în colectivități, mai mari sau mai mici, în funcție de importantă activității respective.

Din acesta perspectiva, în literatură de specialitate, străină și românească, se subliniază că „administrația publică nu este altceva decât o colectivitate umană care organizează acțiuni în favoarea altor oameni”. Acest fapt explică și „creșterea importanței elementului uman” care, pentru a putea aplică legile trebuie să fie compusă din oameni „competenți, activi și devotați binelui comun”, adică cauzei publice și interesului general.

Altfel spus, se impune să constatăm că „eficacitatea administrației publice depinde de calitatea umană și capacitatea tehnică a oamenilor” ce acționează în cadrul administrației publice,” această valorând exact cât oamenii care o compun”.

În acest context este evident că însăși realizarea deciziilor politice, că și obținerea unor rezultate cât mai bune în domeniul economic și social „devin dependențe, într-o mare măsură, de calitatea administrației”. Orice funcție din administrația publică trebuie să aibă în mod obigatoriu un suport minim necesar de pregătire, nu numai de cunoștințe generale ci, mai ales, de cunoștințe de specialitate precum și menținerea acestora „la nivelul dezvoltării contemporane a științei și tehnicii de specialitate”.

Personalul din aparatul de lucru al autorităților și instituțiilor publice, care efectuează activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparatii și de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste functii nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.

Conceptul de funcție publică este utilizat aproape unanim de juriști, cercetători, magistrați, cât și de conducători de autorități publice, fiind generalizat în teoria dreptului atât în România, cât și în marea majoritate a țărilor europene.

Acest concept al funcției publice a generat o bogată literatură juridică în dreptul românesc datorită faptului că fiecare autor îl definește în funcție de ramură de drept în care operează, cât și al caracterelor specifice instituțiilor juridice în cadrul cărora este încadrat.

Potrivit opiniei profesorului Antonie Iorgovan, funcția publică reprezintă „situația juridică a persoanei fizice investite legal cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice, ce constă în ansamblul drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul juridic complex dintre persoană fizică respectivă și organul care a investit-o.”

Conform dispozițiilor articolului 7, aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcțiile pubice se clasifică după cum urmează:

a) funcții publice generale și funcții publice specifice;

b) funcții publice din clasa I,funcții publice din clasa a ÎI-a și funcții publice din clasa a III- a.

- clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durata, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

- clasa a II-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durata, absolvite cu diplomă;

- clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă.

În aliniatul (2) și (3) același articol dispune că:funcțiile publice generale reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competențelor lor generale; funcțiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, în vederea realizării competențelor lor specifice.

Poate ocupă o funcție publică persoană care îndeplinește următoarele condiții:

- are cetățenia română și domiciliul în România;

- cunoaște limba română,scris și vorbit;

- are vârstă de minim 18 ani împliniți;

- are capacitatea deplină de exercițiu;

- are o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice pentru care candidează,atestată pe baza de examen medical de specialitate;

- îndeplinește condiții de studii prevăzute de lege pentru funcția publică ;

- îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice;

- nu a fost condamnată pentru săvârșirea unor infracțiuni (contra umanității, contra statului, de serviciu, a unor fapte de couptie);

- nu a fost destituită dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani;

- nu a desfășurat o activitate de poliție politică.