Bilanț contabil

1. Sistemul bugetar

Sfera de activitate care formează, sistemul bugetar din țara noastră cuprinde: învățământul, sănătatea, cultura, apărarea țării, justiția, autoritatea publică, protecția mediului înconjurător, asistența și protecția socială, activități de interes strategic, transporturi și telecomunicații, cercetarea științifică, iar această listă ar putea continua.

O primă modalitate de definire a instituțiilor publice o prezintă Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia "instituții publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare al acestora. Instituțiile publice privind finanțele publice locale cuprind autoritățile unităților administrativ-teritoriale, instituțiile publice și serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Din acest punct de vedere, se poate spune că instituțiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerințelor consumatorilor, sau la prețuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituții publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituțiile publice sunt organizate după principiul "nonprofit".

1.1 Clasificarea instituțiilor publice

Instituțiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:

A. După importanța activității, instituțiile publice pot fi grupate în

a) Instituțiile administrației publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Președenția României, Guvernul, ministerele și celelalte autorități centrale de specialitate ale administrației publice și instituțiile din subordinea lor directă.

b) Instituții ale administrației publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orășenești, județene și Consiliul General al Municipiului București, ca autorități deliberative, și primarii, președinții consiliilor județene și primarul general al municipiului București, ca autorități executive.

B. După statutul juridic, instituțiile publice se clasifică în:

a) Instituții publice cu personalitate juridică, unități ai căror conducători au calitate de ordonatori de credite. Aceste instituții au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri și cheltuieli, întrețin relații cu terții, conduc contabilitate proprie.

b) Instituții publice fără personalitate juridică, unități ai căror conducători nu au calitate de ordonatori de credite. Sunt instituții care funcționează ca entități dinstincte în subordinea sau pe lângă instituții cu personalitate juridică, nu au cont curent la trezorerie și nu conduc contabilitate proprie (grădinițe, școli generale, dispensare medicale etc.)

C. După nivelul ierarhic, instituțiile publice se grupează în:

a) Instituții publice superioare reprezintă unitățile ai căror conducători au calitate de ordonatori principali de credite (miniștrii și conducătorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc mijloacele bănești direct de la bugetul de stat și repartizează credite bugetare aprobate unităților ierarhic inferioare.

b) Instituții publice subordonate reprezintă unitățile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari și terțiari de credite și primesc prin repartizare de la instituțiile ierarhicsuperioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii.

D. După regimul de finanțare, instituțiile publice pot fi :

a. Instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărior sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, după caz .

Creditele bugetare ale acestor instituții publice și a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior și de comun acord cu Ministerul Finanțelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite.

b. Instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.

Majoritatea instituțiilor publice se încadrează în această categorie. Subvențiile primate (care apar la partea de venituri)vin încompletarea veniturilor proprii obținute din activitățile specifice desfășurate. Ordonatorul de credite superior stabilește cuantumul subvenției, dar nu și destinația acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli de personal, etc.) Conducătorul instituției face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subvenții) pe categorii de cheltuieli, urmând ca bugetul să fie vizat de ordonatorul superior.