Confederațiile Patronale

Capitolul I

Noțiuni Generale - Patronate

Noțiunea de „patron” provine din limba latină de la cuvântul „patronus”, care în dreptul român, era stăpânul de sclavi; el avea si seminificația de ocrotitor, protector.

I.1.Modul de constituire

Primele organizații patronale au apărut în secolul al XIX-lea, în marile orașe industriale, adesea ca răspuns la acțiunile tot mai bine organizate ale celor dintâi (greve, negocierea condițiilor de lucru etc.). Astăzi, patronatele au un rol important în societate, în țările cu economie socială, cum sunt multe state din Europa, acestea luănd parte la dialogul social tripartit (desfășurat între guvern, organizațiile sindicale și patronate).

Dreptul muncii este interesat de patronat în trei clase de ipostaze: prima, ca angajator sau ca latură în contractul individual de muncă; a doua ipostază ca negociator și latură în contractele colective de muncă și ultima ipostază ca partener la dialogul social.

În legătură cu relațiile de muncă stabilite între patron și cei care sunt angajați pentru a realiza obiectivele activității sale, acestea au la bază contractul individual de muncă încheiat de pe poziții egale cu salariatul, insă ulteriorul patronul adoptă o poziție dominantă.

O organizație patronală trebuie să fie compusă dintr-un număr de membrii cumulat de cel puțin 7% din efectivul angajaților din sectroul de activitate sau grupul de unități respectiv.

Inființarea și modul de funcționare a patronatelor sunt stabilite în Legea Dialogului Social, act prin care a fost abrogată Legea Patronatelor nr. 356 / 2001. Astfel, patronatele sunt organizații ale angajatorilor, autonome, fără caracter politic și fără scop patrimonial, înființate în baza principiului liberei asocieri și constituite în scopul apărării și promovării drepturilor și intereselor comune ale membrilor lor, prevăzute de legile în vigoare, pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și de statutele proprii.

Patronatele sunt constituite prin asociere libera, pe sectoare de activitate, la nivel teritorial sau national. Acestea isi desfasoara activitatea in baza statutelor si regulamentelor proprii.

Potrivit articolului 58 din Legea Dialogului Social, statutul unui patronat conține următoarele elemente:

- denumirea organizației patronale și sediul principal;

- obiectul de activitate și scopul;

- patrimoniul inițial, mărimea și compunerea acestuia;

- sursele de finanțare;

- drepturile și obligațiile membrilor;

- organele de conducere;

- criteriul de constituire;

- procedura de dizolvare și lichidare a organizației patronale.

Patronatele pot fi:

- uniuni sau federații patronale, care se formează din două sau mai multe patronate;

- confederații patronale, alcătuite din mai multe federații;

- confederațiile naționale care pot forma un organism de reprezentare a patronatelor.