Controlul în administrația publică

I. CONTROLUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

1.Noțiunea de control și rolul controlului exercitat asupra administrației

Noțiunea de control are un caracter complex în administrația publică și conform doctrinei este definit ca o acțiune de previziune, organizare, coordonare și control, respectând principiul legalității.

Activitatea de control are ca scop îmbunătățirea structurii și activității administrației publice și respectă pentru aceasta mai multe condiții.

Una dintre cele mai importante condiții constă în faptul că activitatea de control este imperios necesară a fi realizată de o persoană competentă, care denotă o pregătire profesională temeinică, o atitudine morală ireproșabilă, onestă, experiență și corectitudine.

În acest sens identificăm în practică în pozițiile de control pe conducătorii instituțiilor respective, funcția de control și de conducere fiind un tot unitar, cele două fiind complementare.

Unii autori consideră în acest sens faptul că noțiunea privind activitatea de conducere și control este o artă întrucât efectele eficienței controlului denotă profesionalismul, know-how-ul și viziunea de ansamblu a organului de control.

Urmărind creșterea eficienței activității instituțiilor administrației publice, în funcție de activitatea desfășurată, în literatura de specialitate identificăm trei forme de control:

- control anunțat;

- control tematic;

- control inopinat.

Prin control înțelegem o verificare a conformității și legalității a activității desfășurate într-o instituție publică. Organul de control dispune de verificarea măsurilor prin care activitatea desfășurată respectă principiul legalității și este în conformitate cu legislația în vigoare. Prin prezenta se poate înțelege punerea în aplicare a actelor normative în vederea satisfacerii nevoilor sociale.

De asemenea, organul de control identifică măsuri pentru înlocuirea inadvertențelor și înlăturarea aspectelor constatate, concluziile fiind soluții bine fundamentate, pertinente și proactive.

II. NOȚIUNI DE BAZĂ ALE CONTROLULUI ADMINISTRATIV

2.1. Controlul administrativ

În cadrul științei administrative, activitatea de control înseamnă acea activitate de constatare a rezultatelor aplicării actului decizional și nu doar operațiunea de a descrie abateri de la normele prescrise. Existența statului de drept presupune ca necesitate de prim rang desfășurarea unui control atent asupra modului în care statul, prin organele sale, își exercită prerogativele conferite prin lege și existența unui sistem de reglare în interiorul sistemului de drept.

Controlul reprezintă o componentă esențială pentru asigurarea unei bune desfășurări a activităților întreprinse în domeniul administrației publice. Pentru aceasta este necesară asigurarea atingerii obiectivelor instituționale prin verificarea desfășurării activităților acestora în conformitate cu legislația în vigoare.

Regăsim în unele cărți de specialitate faptul că activitatea de control reprezintă ,,un barometru care indică modul în care acționează cel care este chemat să aplice decizia , precum și gradul în care decizia corespunde scopului pentru care a fost emisă” și nu ar trebui să reprezinte un instrument de presiune și de tensiune.

Structurile de control se plasează în structura de organizare drept veriga ce se preocupă de verificarea exhaustivă a activității instituționale, identificând neregulile și deficiențele ce pot apărea în cadrul acesteia. În cadrul ministerelor, structurile de control deservesc conducerea acestora, reprezentând instrumentul miniștrilor prin intermediul căruia se constată gradul de aliniere a activității entităților aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, la legislația în vigoare. Structurile de control răspund solicitărilor miniștrilor și aduc la cunoștință acestora situațiile constatate la nivelul ministerului și în sfera de activitate pe care o gestionează. În România, structurile de control se constituie sub aspect organizatoric, sub forma compartimentelor, serviciilor sau direcțiilor cu atribuții de control, în funcție de numărul de angajați alocat pentru fiecare dintre aceste structuri. Organizarea și funcționarea acestor structuri de control se face în baza actelor normative / regulamentelor / normelor precum și a procedurilor interne de sistem și operaționale, sub viziunea de coordonare și organizare a conducătorului entității.