Controlul în administrația publică - parlamentar, judiciar, administrativ

INTRODUCERE

Scopul lucrării de față este de a sublinia importanța și necesitatea controlului în administrația publică.

Administrația publică reprezintă acțiunea unor oameni în raport cu alți oameni, desfășurată în interes general și în regim de putere publică, în scopul organizării executării și executării concrete a legii.

Administratia, ca structura prin intermediul careia se urmareste realizarea interesului general al societatii, sau ca prestatoare de servicii, constituie una dintre cele mai utile activitati umane, contribuind la punerea in valoare a bogatiilor sociale.

Administrația publică are menirea de a realiza anumite valori politice, economice, sociale și culturale, care exprimă interesele generale ale societății formulate în conținutul legilor. Prin urmare, administrația publică constituie un „mecanism de realizare a valorilor politice pentru satisfacerea necesităților sociale” și este deosebit de important ca în acest proces de realizare să nu secadmită abateri de la prevederile normative de către înșiși reprezentanții administrației. În acest scop, administrația publică este supusă diverselor forme de control care reprezintă una din modalitățile cele mai eficientecde asigurare a legalității.

Așadar, administrația publică nu poate fi concepută în afara unei activități de control asupra modului în care își realizează obiectivele, decizia, execuția și controlul execuției fiind un proces unitar, care asigură însuși scopul legii.

În prezent, este unanim recunoscut faptul că organizarea și coordonarea oricărui domeniu economic sau social și, mai ales, perfecționarea metodelor sunt condiționate de cunoașterea realității, de informarea precisă asupra unei activități concrete. Din acest punct de vedere, controlul apare ca o condiție de sine qua non a activității autorităților administrației publice, deoarece numai prin control se poate verifica viabilitatea deciziilor autorităților publice, se pot descoperi păreri, se pot gândi și elabora soluții de optimizare în practica cotidiană

Activitatea de control are rolul de a regla executarea deciziei administrative și a însăși actului decizional, fiind o importantă latură a factorilor de conducere socială. Controlul este, de asemenea, și un important mijloc de realizare a funcțiilor de reglare și autoreglare a întregului sistem.

Necesitatea și însemnătatea controlului activității administrative rezultă din specificul acesteia, de a fi în continuă confruntare cu realitatea, pentru realizarea permanentă a conformității actelor administrative, emise de organele inferioare, cu prevederile actelor normative cu forță juridică superioară.

CAPITOLUL I. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CONTROLUL ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE Orice activitate cu caracter organizat presupune și controlarea sau verificarea modului ei de realizare. În acest sens, activitățile autorităților publice, implicit și activitatea executivă desfășurată de organele administrației publice, trebuie controlate. Verificarea urmarește, în principal, stabilirea conformității sau neconformității dintre activitatea efectiv realizată cu normele juridice care o reglementează, în care sens controlul desfășurat este unul de legalitate. Verificarea poate însă urmări și controlarea modului în care măsurile dispuse sau executate de către administrație au corespuns cel mai bine condițiilor concrete date, în care sens controlul este de oportunitate sau de actualitate, ori dacă îndeplinirea respectivelor sarcini s-a facut în timp optim și cu cheltuieli minime, în care sens controlul este de eficiență. Activitatea de control are deci ca scop principal cunoașterea efectivă a stadiului și a modului de îndeplinire a atribuțiilor, prevenirea săvârșirii unor abateri, descoperirea și înlăturarea celor produse, inclusiv a cauzelor care le-au generat sau a condițiilor favorizatoare, stabilirea răspunderii celor vinovați și asigurarea perfecționarii continue a activităților și structurilor verificate, după caz. Rezultă că verificarea nu se reduce doar la descoperirea încălcărilor și la aplicarea sancțiunilor celor vinovați, aceste aspecte fiind doar un rezultat derivat al unei activități de control mult mai complexe întreprinse în cele mai diferite scopuri. Activitatea executivă a administratiei publice este supusă unor multiple forme de verificare, fiecare dintre acestea dispunând de metode și mijloace proprii de realizare. Ceea ce caracterizează, sub acest aspect, activitatea executivă, spre deosebire de alte activități sau funcții fundamentale ale statului, este marea varietate a formelor și procedeelor de verificare exercitate asupra autorităților administrative datorită volumului, specificității și complexității de ansamblu a acestei activități comparativ cu orice altă formă de activitate socială, inclusiv statală. Existența sistemului de organe executive cu multiple raporturi ierarhice, precum si specificul unor aspecte ale activitatii administrative determina ca actiunile de verificare sa fie efectuate atat de catre subiecte din afara acestui sistem cat si, mai ales, de catre insasi administratie asupra structurilor componente ale sistemului executiv, fie ca atribut al conducerii executive si al raporturilor de subordonare, fie ca rezultat al unei anumite specializari conferite autoritatilor de control si de inspectie. Necesitatea controlării activității executive rezidă și din caracterul decizional juridic al unei bune părți al acesteia, adica posibilitatea de a emite sau de a executa măsuri susceptibile de indeplinire, la nevoie, prin forța de constrângere a statului și care ar

putea duce la eventuale încălcări ale legii sau ale unor drepturi subiective. Or, în acest sens verificarea urmareste sa asigure, printre altele, o si mai puternica aparare a legalitatii, a ordinii de drept, a drepturilor subiective si a intereselor legitime apartinand celor mai diferite subiecte de drept, persoane fizice si juridice.