De ce nu e bine să copiem

Eu consider ca tema copiatului, la diferitele nivele ale acestuia, este o problema ce trebuie tratata versatil, gradual si cu diferite nivele de severitate. Putem incepe prin a define ce inseamna copiatul. Copiatul(in contextual nostru) este definit ca o forma specifica de inselaciune, prin care un anumit elev sau student prezinta drept rezultat al efortului sau propriu de a învata, o serie de cunostinte pe care de fapt nu si le-a însusit,ci le-a reprodus din diverse surse. Astfel nu incape indoiala ca se incalca unul dintre cele mai importante regulamente, daca nu cel mai important regulament si principiu in sine, acela care prevede ca elevul are datoria de a-si însusi cunostintele si de a-si forma deprinderile prevazute în programele disciplinelor de invatamant. Cu toate acestea, copiatul nu este in esenta, un fenomen identic in toate cazurile si nu trebuie sa il privim cu aceeasi vrajmasie.In continuare propun sa adaugam cateva particularitati copiatului, de cate tipuri este el, prin ce se diferentiaza.

O prima categorie si cea mai des intalnita este copiatul individual.Aceasta categorie include un singur participant la actul copierii si poate fi premeditate (prin pregatirea fituicilor sau a diverselor materiale strategic plasate) sau spontan (folosind cel mai des cartea sau caietul care se afla la indemana). Astfel elevul/studentul isi asuma riscul acestui act si nu este influentat de cineva sau nu influenteaza pe cineva. O a doua categorie ar fi copiatul “duet” sau solidar in care avem un numar rezonabil(minim 2) de elevi/studenti care coopereaza in aceasta tentativa de inselaciune.Ei planifica,pregatesc aceasta operatiune,isi atribuie sarcini,ocupa pozitii strategice,impart foile cu raspunsuri sau alte tehnici similar. O ultima categorie ar fi copiatul colectiv,care angreneaza toata clasa in tentativa de inselaciune. Acest tip apare cel mai adesea din cauza lipsei de autoritate si implicare a cadrului didactic.

Observam insa faptul ca la aceeasi clasa,exista materii unde se copiaza si materii unde nu se copiaza. Aceasta diferenta de abordare nu este pur oportunista sau intamplatoare. Ea are in spate un cumul de factori, din punctul meu de vedere. La o impartire a acestora putem observa ca poate sa fie vina cadrului didactic, daca acesta foloseste un limbaj greoi,neadaptat varstei unde se preda, daca nu este implicat in actul didactic (uneori prin a permite cu buna stiinta fraudarea examenului sau efectiv prin lipsa de autoritate, cauzata de o abordare gresita sau de o lipsa de experienta).Un alt factor care motiveaza elevul/studentul sa copieze este abordarea parintilor. Astfel un elev/student poate incerca sa copieze daca parintii sunt foarte stricti si cer note maxime,coplesind capacitatile tanarului si fortandu-l, indirect, sa apeleze la astfel de metode. La polul opus, mai ales la varste fragede, lipsa de severitate sau comunicare poate induce elevului notiunea ca poate sa copieze si astfel, nu mai invata. Un examen foarte important, care este vital pentru viitorul elevului/studentului poate,paradoxal, sa il impinga catre copiat (de cele mai multe ori, prin mijloace eficiente,atent pregatite si greu de depistat, de exemplu casca profesionala de copiat).