Discriminarea persoanelor de etnie rromă

Dezvoltarea cadrului teoretic

În ceea ce privește discriminarea exista numeroase teorii. Una dintre acestea pornește de la ideea stereotipurilor si prejudecăților. Un fenomen cu care interactioneaza discriminarea este cel de stigmat, cei stigmatizați devenind astfelr ținta tratamentelor diferențiate.

Minoritațile stigmatizate, spune Goffman, sunt acei oameni care au anumite atribute ce îi determină pe ceilalți oameni sa le interzică acceptare totală din partea societații.

Stigmatul intervine singur în interacțiunea socială și intervine odata cu ea. Printre cei care sunt evitați sunt chiar și cei care se afla în apropierea celor stigmatizați, cum arfi familia, cunostintelșe apriopiate, etc.

Orbii, obezii, surzii, retardații mintal, bolnavii de SIDA, alcoolicii, drogații, persoanele cu o altă orietare sexuală, minoritatile etnice fac parte din categoria persoanelor stigmatizate. Aceștia își pun mereu problema cum sunt vazuți de cei din jurul lor.

Definirea unitatilor de analiza si de inregistrare:

Unitatea de analiză o reprezintă o parte din minoritățile etnice și anume populația de etnie rromă.

Elaborarea ipotezelor

Ipoteza constituie un element indispensabil al construcției teoretice științifice si in acelasi timp, al investigației de teren.

Ipotezele pentru proiect de sunt:

Stabilirea tipului de cercetare:

Cercetarea de fața este o cercetare teoretică, bazată pe observație externă și studiul documentelor.

Selectarea surselor de informare:

Pentru elaborarea acestui proiect s-au folosit urmatoarele surse:

http://www.iccv.ro

http://www.cncd.org.ro/

Specificarea populatiei studiate.

Romi este denumirea unui grup etnic originar din India medievală, majoritatea acestuia găsindu-se în Europa, cele mai importante grupuri trăind în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Grecia și Serbia. Importante comunități de romi trăiesc de asemenea și în America sau în alte colțuri ale lumii. Se presupune că numele de "țigani" (zingari, tsigans, Zigeuner, cigani, cikani în alte limbi) provine din grecescul "athinganoi", (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanț care practica izolaționismul, cu care romii au fost confundați.

De-a lungul vremii, cercetători renumiți ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon, sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach ori Arnold von Haff, plasează pe țigani pe baza unor cunoștințe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găsește originea triburilor țigănești în N-V Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoși apropiați ai limbii țigănești limbile singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica și pahari de Vest (dialecte hinduse vorbite de băștinași). De asemenea graiul țigănesc conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine poate fi ușor de recunoscut. După cercetări pe eșantioane de populații țigănești din întreaga Europă în 1940, savanții străini clasifică grupa de sânge "B" ca predominantă în cadrul persoanelor respective, ceeace înrădăcinează încă o dată ideea că originea țiganilor este total străină de teritoriul Europei, aceștia aparținând continentului asiatic.

Câteva întrebări nerezolvate sunt de pildă când, cum și de ce au migrat țiganii spre Europa. În anul 950 istoricul arab Hamza din Isfahan vorbește despre monarhul persan Bahram Gur ce și-a încheiat domnia în jurul lui 438 De aici aflăm primele mărturii despre țigani cunoscuți ca zotti sau luri. Astfel, regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii și să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori și a munci pământul, primind în schimb vite, măgari și grâne.

Migrația masivă a țiganilor în Europa începe din secolul XIV, odată cu cucerirea a portului grecesc Gallipoli de către turci. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turcești și făurirea puternicului Imperiu Otoman, țiganii prosperând în interiorul lui.